Ma plang

Ma plang ca politicienii nostri nu-si fac munca cum trebuie sau nu si-o fac deloc. Ma plang ca nu-mi ajung banii. Ma plang ca n-am timp. E usor sa te plangi. Intotdeauna se gaseste un motiv si un prieten care sa-ti dea dreptate si care sa se planga si el la randul lui. Si ne plangem de mila impreuna. Parca ne mai descarcam un pic necazul. Si trec zilele si anii si te uiti in urma, ce-ai facut in ultimii ani? Nimic, ai fost prea ocupat sa te plangi, sa nu-ti convina, sa dai vina pe tara, pe economie, pe vecini, pe....... Nici macar o data n-ai dat vina pe tine. Toti sunt vinovati ca n-ai realizat mai nimic din ce-ti doresti.
Daca Edison ar fi pierdut timpul plangandu-se ca este surd, in loc sa inventeze becul cu filament, am fi citit si acum la lumanare. Daca Stefan cel Mare s-ar fi plans ca s-a saturat de razboaie, acum am manca halva si l-am venera pe Allah.
Au fost oameni persecutati in inchisorile comuniste, au trecut peste si au devenit legende. Dar noi ne simtim cei mai indreptatiti sa ne plangem.
Poate, daca fiecare dintre noi ar incerc sa se planga mai putin si sa munceasca mai mult, poate s-ar schimba ceva in tara asta. Sau, poate, doar la asta ne pricepem. Ne plangem cu talent.