9 decembrie 2010

Comportament de mamă

        Am profitat de o zi liberă și am plecat cu bebe la plimbare. Cum afară era destul de frig, în ciuda soarelui care mă păcălise, am mers la un loc de joacă acoperit. Copii mulți, părinți la fel. Copilul meu e din cale afară de fericit în aglomerație, așa că m-am așezat la o masă cu vedere spre locul de joacă și m-am pregătit să pierd vreo două ore pe acolo. 
        La o masă alăturată, două mămici discutau aprins despre copii, binențeles. Noi, mamele, nu prea reușim să discutăm mult timp despre altceva. Una dintre ele spunea că nu știe cum să-și mai potolească fetița care plânge într-una și din orice. Între timp, fetița, o dulceață de copil la vreo doi anișori, cu niște ochișori negri, pătrunzători, n-a dorit să dezmintă spusele mamei și a început să plângă cu foc. Avusese o altercație cu un băiețel care nu dorea să-și cedeze jucăria. Nimic nou pentru mine, copii mici plâng des, din motive variate. Jucăriile altora sunt mult mai interesante și devin de multe ori sursă de lacrimi. Șocantă, pentru mine, a fost reacția mamei. Citez ”Taci din gură, că m-am săturat de tine și de crizele tale de isterie. Dacă mai plângi, te trântesc de nu te vezi. Îmi vine să te bag cu capul în nisip.” Copilița și-a stăpânit cu greu lacrimile și a rămas lipită de mamă. Aceasta, nemulțumită în continuare, a început să-i povestească celeilalte mămici cât de mult o supără cea mică, care seamănă numai cu tatăl ei, rea și încăpățânată. Cât de egoistă și ursuză este. Fetița asculta, lacrimile încă nu i se uscaseră pe obraji și eu mai aveam puțin și îi băgam mamei o bilă în gură, doar, doar, aș fi făcut-o să tacă.
        Înțeleg epuizarea mamelor, știu că cei mici sunt extrem de solicitanți. Primii anișori sunt probabil mai grei pentru mămici, mai ales pentru cele care stau acasă și toată ziua nu fac decât să strângă după cel mic. Fiecare mămică are momente proaste, dar reacția acestei doamne mi s-a părut ieșită din comun. Era vorba de un copil de doi ani, copilul ei.

12 comentarii:

  1. Cu siguranta isi pierde oricine cumpatul,dar bietul copil nu are nici o vina ca noi avem nervi.Am vazut ca sunt multe mame care vorbesc urat bietilor copii.Cred ca ar fi indicat sa-i recomande cineva niste vitamine,poate se mai linisteste.Pacat de copii.Pupam cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mamele nervoase se linistesc cu ajutorul tatilor, nu cu vitamine. Vorba romaneasca e data naibii, acum vad ce se poate intelege, dar nu sterg, ca e si ceva adevarat :) Initial am vrut sa ma refer la faptul ca tatii trebuie sa ajute mai mult mamicile. Sotul meu facea toate cumparaturile si se ducea el zilnic in parc cu baiatul, in timp ce eu stateam acasa si invatam pentru examene sau faceam diverse treburi casnice.Si apropo, stiti de unde vine termenul casnic ?! De la "cazne" !

    RăspundețiȘtergere
  3. Beatrice, eu mă gândesc ce fel de adulți vor deveni acești copii. Se spune că perioada copilăriei lasă semne adânci.

    RăspundețiȘtergere
  4. Zina ești haioasă. M-am distrat când am citit prima propoziție. M-am gândit că ai atacat miezul problemei. Dar, oricum ai privi, afirmația este reală. Tații care nu-și ajută soțiile contribuie la surmenarea acestora și, implicit, la proasta creștere a copiilor. Și mie, postura de casnică mi se pare odioasă. Nu știam originea cuvântului, dar se potrivește perfect.

    RăspundețiȘtergere
  5. Zina,ai dreptate,dar am vrut sa fiu mai diplomata.
    Ela ,nu doar se spune,chiar este adevarat pentru ca am vazut multe cazuri din pacate.Pupici.

    RăspundețiȘtergere
  6. din pacate gresim cu totii fata de copii nostri; unii mai mult, altii mai putin... Imi pare tare rau cand aud astfel de vorbe adresate copiilor... si nu am reusit sa am parte de nici o iesire intr-o comunitate de mamici si copii fara astfel de manifestari. Trist...

    RăspundețiȘtergere
  7. Din pacate, sunt multe mamici care nu gandesc ca, comportamentul lor de acum li se va intoarce odata si-odata... Dupa parerea mea, sunt doua feluri de mame: mame care CHIAR isi doresc copii si se comporta ca atare, si mame care TRANTESC copii pentru ca asa li se pare lor ca este firesc: sa ajungi la maturitate, sa te mariti si sa faci copii. probabil ca asta cred ele ca e menirea lor pe pamant. sa faca copii care nu importa cum cresc.
    greu!.....

    RăspundețiȘtergere
  8. E un "teren" tare instabil...pe de o parte, comportamentul violent (fizic sau verbal) este de neacceptat, in special la o mama.Tot ceea ce au spus cei de mai sus este perfect adevarat
    Pe de alta parte, eu una am avut ocazia sa intru in contact, de mai multe ori si vreme indelungata, cu o familie care are o fetita absolut imposibila. La vremea respectiva nu o aveam pe Catinca si m-am speriat putin gandindu-ma ca dupa ce voi avea copil s-ar putea sa am nesansa sa am parte de asa ceva. Fetita cu pricina era in stare sa urle si sa planga cate doua ore non-stop, fara sa faca pauza nici macar sa bea putina apa...era ingrozitor de distrugatoare, era extrem de batausa (fara ca in familia ei sa existe vreo manifestarea violenta) etc, etc. Dupa ce am avut acest exemplu, micile crize pe care le facea sau le face copilul meu ma fac sa-i multumesc lui Dumnezeu ca am un inger de copil...
    Una peste alta, nu se stie niciodata ce se ascunde, chiar si in spatele unor cuvinte violente...sa nu crezi ca ii iau apararea mamei sau ca ii dau dreptate in vreun fel, dar nici nu avem de unde sa stim ce se intampla in mod real cu fetita respectiva.

    RăspundețiȘtergere
  9. Oanamada, este posibil sa ma insel, dar cred cu tarie ca in cazul fetitei despre care vorbesti, parintii au gresit undeva. In general, copii au perioade in care sunt mai incapatanati, sau se impotrivesc cu tarie oricaror dorinte ale adultilor. In functie de cum gestioneaza parintii aceste situatii ei dezvolta anumite comportamente. Copiii au nevoie in primul rand de atentie. Pentru ei, atentia este sinonima cu dragostea. Daca primesc atentie numai atunci cand urla din rasputeri, asta vor face. Si o pot face timp indelungat.

    RăspundețiȘtergere
  10. G. Cojocaru, gresim, este imposibil sa faci totul perfect. Ideea este sa gresim cat mai putin.

    RăspundețiȘtergere
  11. Ai dreptate, dragă anonim. Unele mămici nu conștientizează responsabilitatea creșterii și educării unui copil.

    RăspundețiȘtergere
  12. Genul acesta de comportamentnu nu e o raritate,e ceva considerat "normal" in multe familii.Chiar "iubita" mea mama impingea si mai departe cruzimea reprosandu-mi atunci cand NU plingeam cand imi face scandal ca "nu plangi pt ca esti nesimtita ca taica-tu iar eu imi dau sufletul aici".Inutil sa precizez ca motivele pt care facea scandal erau total inchipuite.Mai mult de atat a declarat intotdeauna ca a facut copii"pt ca asa te integrezi mai bine in societate"?!.Acum recunoaste ca am fost un copil f cuminte dar "atunci nu realiza acest lucru".
    Stiu ca aceasta situatie nu e unica, e un tipar comportamental care poate fi vazut des doar ca nimeni nu recunoaste asta.Multe mame declara sus si tare ca al lor copil e cea mai frumoasa realizare in viata asta dar cand privesti situatia mai atent nu e nici pe departe asa.
    Cat despre ce vina au tatii aici nu stiu cesa spun.Al meu tata a facut mai mult decat e omeneste posibil din toate punctele de vedere dar asta nu o influenta pe mama cu absolut nimic.

    RăspundețiȘtergere