10 decembrie 2010

Despre lene

        Drumul spre locul de muncă îl parcurg pe jos. Este mica mea plăcere. Am timp să-mi organizez gândurile, execut și cele 30 de minute de mișcare zilnică recomandate de toate posturile TV, pe scurt, plimbarea asta de dimineață face bine și la moral și la fizic. Colege de-ale mele, care au acumulat câteva kilograme, mă tot întreabă cum de rămân eu slabă în ciuda tonelor de mâncare pe care le înghit. Păi, las mașina acasă, nu folosesc liftul și încerc să nu mănânc seara. Se uită cam strâmb la mine și mă întreabă, cum adică, tu vii pe jos tocmai de acolo? Da, fac 40 de minute dus, 40 de minute întors. Rezolv astfel cu mișcarea zilnică, fără abonament la sală. Nu zic că nu mă mai apucă și pe mine lenea din când în când, dar cum îmi place să mănânc, nu prea am de ales.
        Meditez copii la matematică și constat că cei foarte slabi nu au probleme cu inteligența, cum s-ar putea crede. Din contră, unii sunt foarte inteligenți. În schimb, toți au probleme cu munca. Le este lene să-și facă temele, să învețe formulele, uneori le este lene până și să deschidă manualul. Ce materie îți place ție, am întrebat o fetiță de clasa a VII - a. Nici una, a venit răspunsul prompt. Dar ce-ți place să faci am mai încercat eu. Să stau, mi-a răspuns ea. Ei bine, ai nimerit cam prost, eu te voi pune la muncă. După un an de muncă grea, are numai note de 8 la matematică. Când a venit la mine, nu ieșea din 3.
        Majoritatea copiiilor, ca și a adulților consideră că cei care au succes au avut noroc. Puțini admit că munca grea și susținută este motivul acestui succes. Și mai puțini admit că suferă de lene cronică. Învinuiesc orice și pe oricine pentru lipsurile lor, mai puțin propria persoană. Idealul lor în viață este să muncească cât mai puțin și să petreacă cât mai mult.
        Lenea este prezentă și în instituțiile publice. Suferă mai ales paraziții intrați pe pile, care, pe lângă faptul că nu știu să facă nimic, nici nu vor să învețe.
        Concluzia este simplă, lenea este boală grea, aproape incurabilă și se întâlnește la toate categoriile de vârstă și în mai toate domeniile. 

8 comentarii:

  1. Că bine zici!
    Ne place să ne plângem de sărăcie, de greutăți, de criză etc, dar ne stau ogoarele nelucrtae. Asta spune ceva despre noi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, de acord cu toate cate le-ai scris mai sus, dar ...
    E atat de bine sa stai toata ziulica degeaba si sa vegetezi in fata televizorului.

    Multumesc lui Dumnezeu ca exista oameni ca tine pe lumea asta ( care sa munceasca si pentru noi, astia mai lenesi).

    Iti multumesc ca existi.
    Sa nu te schimbi niciodata :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Imi este atit de dor de miscare ... Din punctul asta de vedere, Bucurestiul era perfect. Acolo fara sa vreau mergeam mult pe jos, aici insa, este mai complicat, mai ales cu munca. SI, da! Lenea este foarte periculoasa, mai ales daca ne obisnuim cu ea.

    RăspundețiȘtergere
  4. Silavaracald, în Bulgaria nu există teren necultivat. Asta spune multe despre ei și justifică într-o oarecare măsură preferințele pentru turismul bulgăresc în defavoarea celui românesc. Ei au înțeles că trebuie să muncească pentru a câștiga.

    RăspundețiȘtergere
  5. Uirebit, gusturile nu se discută. Dacă îți place să lenevești în fața televizorului e alegerea ta. Sunt convinsă că îți asumi rezultatele.

    RăspundețiȘtergere
  6. Strumfule, găsești tu o metodă. Până una alta, bucură-te de peisajul moldovenesc.

    RăspundețiȘtergere
  7. Era o vorba (clar) romaneasca: "Munca l-a facut pe om dar nici lenea nu l-a omorat".... urmata de "Munca este pentru masini" :)), sper ca (celebrul) meu borac sa ajunga pe mana unui astfel de om, sa il munceasca... Nu vreau sa ajunga ca tac'su sa scoata perle...: "Mai bine burtos de la bere decat cocosat de munca".

    RăspundețiȘtergere