De ce iubită și nu soție? Pentru că postura de iubită îmi sugerează fluturași în stomac, nerăbdarea și emoțiile ce preced o întâlnire, mult, mult sex, pe scurt, o relație intensă de dragoste.
Nu mi-am dorit în mod deosebit să devin soție. A fost urmarea firească a patru ani de conviețuit împreună. Mi-am schimbat doar numele, obiceiurile mi le-am păstrat. Soțul l-am tratat mai mult ca pe un amant.
După zece ani de dragoste nebună, ne-am hotărât amândoi că e cazul să concepem un moștenitor. Acesta nu s-a lăsat așteptat și m-am trezit mamă, moment în care toate obiceiurile și credințele mele s-au schimbat sau au fost serios zguduite.
Bebe ne-a acaparat tot timpul, sau, mai bine zis, toate resursele. Din doi tineri zgubilitici am devenit doi adulți responsabili de viața și viitorul unei minunății ciufulite. Dacă până acum toată energia ne-o consumam unul cu altul, cel mic își cere zgomotos drepturile. Plimbările în doi s-au transformat în joaca din parc, dupăamiezele leneșe le-am schimbat pe frecatul băii sau pe bucătăreală, serialele preferate au devenit cele cu Mickey Mouse.
Am rămas în continuare iubita soțului meu, dar uneori această postură necesită eforturi serioase. Ne-a rămas mai puțin timp și încercăm să-l folosim cât mai frumos. Totuși, nu puține au fost serile, anunțate a fi fierbinți, în care am adormit înainte să iasă el de la duș. Norocul nostru că l-am obișnuit pe bebe să doarmă în camera lui, că am fi aruncat pasiunea la coș, împreună cu scutecele murdare și am fi trăit din amintiri.
Voi, mămici cu copii mai mici sau mai mari, cum împăcați cele două persoane importante din viața voastră?
Din pacate,momentan nu este nevoie sa impac pe nimeni,caci sotu-i dus la munca.Deci savureaza faptul ca te imparti,ca altii duc dorul cum s-ar spune.Oricum nu esti singura in situatie,dar se poate intampla si invers.Pupam.
RăspundețiȘtergereBeatrice, îmi pare rău că sunteți singurele. Lasă că vine tati și recuperați, nu-i mai dați voie să plece. Până atunci, bucurați-vă una de alta.
RăspundețiȘtergereLasam copilul la mama si plecam cateva zile din oras, sau ni le petrecem la cinematograf, iesim sa dansam, mergem la un restaurant special, sau lenevim acasa :)
RăspundețiȘtergereCand suntem cu copilul ii acordam lui toata atentia de care are nevoie. Totusi tarziu in noapte ne mai facem timp si pentru noi, macar pentru cateva vorbe frumoase :)
Noi iesim foarte rar fara bebe, dar profitam cand face nani si nu suntem foarte obositi...
RăspundețiȘtergereUite un pont: faceti dus impreuna :-)
Pupici si multa iubire!!
Alicee, noi nu ne îndurăm să plecăm fără el. Dar ne face concediile foarte frumoase.
RăspundețiȘtergereLuminița, dușurile împreună le-am încercat și noi. Sunt o idee foarte bună.
RăspundețiȘtergereLa Multi Ani de ziua Romaniei !
RăspundețiȘtergereViata in trei e total diferita de viata in doi.Mai du-l si tu pe cel mic o zi-doua (nu mai mult) la mama sau la soacra. E ideal, va refaceti fortele si va mai iubiti si voi linistiti :)Sau e prea mic ?
Cred ca orice femeie ar alege postura de "iubita" daca ar avea timp pt asta:)Daca suntem cu cea mica nu avem timp sa intram la baie daramite de clipe fierbinti.Nici nu se pune probl sa doarma singura sau sa stea singura mai mult de 2 min.Felicitari daca ati reusit sa-l invatati sa doarma singurel.
RăspundețiȘtergereLa noi bunicii sau bona sunt singura speranta ca sa ne mai amintim ca suntem un cuplu doar ca si atunci ne gandim mai mult la cea mica.Important e ca nu ne pierdem spperanta si ne straduim sa ne amintim de ce eram nebuni unul dupa altul candva:)
Ei, ai mei copii sunt mai mari, așa că am rezolvat problema.
RăspundețiȘtergereLe-a fost destul de greu să învețe un lucru elementar, cum ar fi acela că trebuie să bată la ușa dormitorului părinților înainte de a intra... ;)
Dar au învățat în cele din urmă.
Și i-am obișnuit de mici să ne vadă făcând gesturi de afecțiune unul față de celălalt, astfel încât să nu li se pară nefiresc dacă ne sărutăm în fața lor.
Inca nu avem un copil, dar sunt sigur ca o sa ma cnfrunt cu aceeasi problema cind va aparea ... dar sper sa le inpac pe toate.
RăspundețiȘtergereZina, nu mă îndur să-l duc. Eu m-am întors la birou de când el avea 4 luni. Programul mi-a permis să stau mai mult pe acasă, dar tot lipsesc o zi, două, uneori chiar și trei pe săptămână. Nu vreau să mă lipsesc de el dacă nu este absolut necesar. În plus, nu l-am dus niciodată să doarmă în altă parte. Când a fost necesar au venit bunicile și au dormit la noi.
RăspundețiȘtergereAnonim, doarme singur în camera lui de la trei luni. Asta ne-a permis multe momente de ”nebunii”. E cam greu să păstrezi scânteia când patul conjugal se transformă în patul copilului.
RăspundețiȘtergereSilavaracald, ai scăpat de aceste griji. Dar ne facem și noi mari. Oricum, savurăm fiecare moment cu cel mic. E atât de dulce!
RăspundețiȘtergereStrumfule, satisfacțiile sunt mari când reușești să le îmbini armonios.
RăspundețiȘtergere