Degetelul buclucas

Baietelul meu isi suge degetul de cand era bebe. Acum are aproape doi ani. La inceput m-am bucurat, daca avea degetelul in gura nu mai plangea, plus ca adormea singurel. Dupa o perioada am vazut ca-l suge si cand se supara si cand se plictiseste. Am citit tot felul de pareri. Unii spuneau ca acest obicei il au mai ales copiii neglijati. Am stat si m-am gandit. Ma joc cu el, ii citesc, ii arat poze, il plimb de doua ori pe zi, e mereu cu zambetul pe buze, de toata lumea se mira de cat e de zambaret, nu prea arata a copil neglijat. Si totusi, imi faceam griji. Pana cand am citit cartea dr. Benjamin Spock, un renumit pediatru american, care precizeaza "suptul degetului in sine nu reprezinta un semn de nefericire, inadaptare sau lipsa de dragoste. De fapt, majoritatea copiilor care isi sug degetul sunt copii foarte fericiti; copiii care sunt lipsiti de afectiune nu isi sug degetul". Pot sa zic ca aceasta ipoteza m-a linistit intr-o oarecare masura mai ales ca tot dansul precizeaza "Problemele fizice cauzate de suptul degetului sunt usoare: ingrosarea pielii degetului favorit, infectii usoare in jurul unghiei sunt posibile. Cele mai serioase probleme sunt ortodontice. Este adevarat ca suptul degetului adeseori impinge dintii de sus ai bebelusului inainte si dintii de jos catre inapoi. Cat de mult sunt acestia deplasati depinde de cat de mult copilul isi suge degetul si chiar mai mult, de pozitia in care isi tine degetul in gura. Dentistii atrag atentia ca aceasta inclinatie a copilului nu are nici un efect asupra dintilor permanenti care incep sa apara in jurul varstei de 6 ani. Daca el renunta la suptul degetului pana la 6 ani, cum se intampla de obicei, exista sanse foarte mici de deplasari ale dintilor permanenti. Manusile fara deget, atelele, substantele neplacute aplicate pe deget nu vor avea efect pentru stoparea acestui obicei. Aceste metode ar putea chiar contribui la prelungirea obiceiului prin faptul  ca declanseaza o lupta intre copilul hotarat sa isi suga degetul si parintii lui. Aceste consideratii sunt valabile si pentru parintii care isi mustra copilul sau ii trag degetul din gura. Mai important decat orice, incercati sa incetati sa va mai ganditi la aceasta problema. De obicei dispare aproape intotdeauna inainte de aparitia dintilor permanenti."
Stiind toate acestea si fiind mai linistita ca nu se simte copilul neglijat, m-am hotarat sa ignor pe cat posibil acest obicei.
Si intr-o seara, ma plimbam cu al meu puisor prin parc. Ce credeti ca facea copilul meu? Degetul mare il avea in gurita si aratatorul il indesa de zor in nasuc. Eu i-l scoteam, el il baga la loc. I se parea extrem de interesant si eu mai aveam putin si intram in pamant de rusine, mai ales ca ma intalneam cu tot felul de cunostinte.