Nu sunt o feministă. Îmi iubesc soțul enorm și nu-mi pot imagina viața fără el. Nu consider că toți bărbații sunt răi, bețivi și înșeală. Dar știu că sunt prea mulți din aceste categorii. Prea mulți care consideră femeia de lângă ei un rău necesar și o tratează în consecință. Prea mulți care consideră că o palmă pe obrazul soției este un gest normal. Și atunci, vă spun vouă, celor care suferă și acceptă tratamente umilitoare din partea partenerilor: Nu este normal, nu toți bărbații sunt la fel, nu trebuie să suportați bătăi și înjurături.
Dacă ați nimerit într-o astfel de relație și nu aveți copii, plecați cât mai repede din ea. Nu sperați că se va schimba cu timpul. Un bărbat care nu respectă o femeie la începutul unei relații, se transformă într-o adevărată brută în doar câțiva ani. Un bărbat care și-a lovit iubita o dată, o va lovi cu siguranță și a doua oară și a treia, până va deveni un obicei acceptat în cuplu. Nu acceptați să fiți lovite, înjurate, jignite. Dacă vă lovește și apoi plânge și jură că nu va mai face niciodată așa ceva, vă dau o veste proastă, toți zic același lucru. Prea multe femei acceptă tratamente înjositoare, doar pentru consideră că nu au de ales. Aveți de ales, puteți alege să vă îndepărtați de el. Până și singurătatea e mai bună decât o astfel de relație.
Dacă aveți copii, situația e mai complicată, dar tot nu merită să locuiți cu agresorul, dintr-un motiv cât se poate de simplu, cei mai mulți ajung să-și lovească și copii cu aceeași brutalitate cu care își lovesc soțiile.
Dragele mele, cereți dragoste și respect de la bărbatul care vă stă alături și dacă nu le primiți, căutați altul care să știe să le ofere.
Mda, chestiunea este chiar spinoasa....
RăspundețiȘtergereFoarte dificil de pus in practica mai ales datorita situatiei finaciare; sunt multe de spus pe subiect :D
Situația financiară este o problemă reală, dar, am vorbit cu femei de 50-60 de ani, implicate într-o căsătorie abuzivă. Spuneau ca soții lor se purtau așa și la începutul căsătoriei și ca cel mai bine ar fi fost să plece atunci, când erau tinere și se puteau descurca pe cont propriu.
RăspundețiȘtergereApelul meu se adresează femeilor care mai pot face o schimbare, care mai au încă posibilitatea să iasă dintr-o asemenea relație.
Femeile care au curaj pleaca, insa alea care se tem de "gura lumii" acest chit la nesfirsit. Referitor la aceasta, mi-am adus aminte un articol pe care l-am citit. Aici -> http://nadalia.wordpress.com/2010/06/23/de-la-usa-panla-soba/
RăspundețiȘtergeresuporta acest chin la nesfirsit*
RăspundețiȘtergereeu cred ca niciodata nu e prea tarziu. Nici o femeie nu trebuie sa se reseneze cu o astfel de viata. ... Si nu cred ca agresivitatea este unicul motiv pentru care o femeie trebuie sa isi faca curaj sa plece. Respectul in general, este motivul ... din punctul meu de vedere. Nu cred ca o femeie trebuie sa ramana langa un sot care nu o respecta sau o inseala
RăspundețiȘtergereeu sunt una din femeile abuzate,,,,,se intampla de 20 de ani,,,,si da am sperat ca se va schimba de dragul meu,al copiilor,,,a oamenilor din jur,,,,am sperat ca va lupta pentru casnicia noastra,,,,acum am ajuns la o vrt. cu copii mari,care ma acuza si ma intreaba ,,,de ce ai stat mama????le am raspuns pentru ei,,,,sa aiba o familie ,sa aiba si tata ,asa rau cum e,,dar am gresit stiu,,,,am fost lasa,,mi a fost teama de gura lumi,,,de barfe,,,mi a fost teama sa mi iau viata in maini,,,regret amarnic toti anii pierduti,,,,,doar copii ma fac sa cred ca nu am suferit in zadar ,,,ei sunt singura mea realizare,,,,am renuntat la multe,,,la cariera,,cantam muzica populara si de petrecere,,,la serviciu,,la tot ce mi ar fi placut sa fac in viata,,,,numai datorita ideilor lui,geloziilor,,,,,,in lipsa lui de educatie ,vedea raul in toate ,,,era bine doar sa fiu batuta umilita imbracata ca vai de mine,,pentru ca ca necazurile ma adusese in stadiul sa ma neglizez,,,,,Acum incerc ,,ma lupt sa fac pasul,,,dar nu am suportul financiar necesar cresterii copiilor,,,,dar ma lupt ,,,nu renunt,,,poate mi i dat sa traiesc macar un an in liniste,sa mi pot racastiga mandria,,si respectul de sine,,,,,inca cred ca nu e prea tarziu,,,,,inca cred,,,
RăspundețiȘtergereDragă anonim,
RăspundețiȘtergereDacă ai un dar, acela de a cânta, poate că nici problema pecuniară nu-i atât de gravă. Ia legătura cu foștii colegi și reia-ți încet-încet activitatea.
S-ar putea ca părăsindu-l pe soț, să-i faci pe copiii tăi să-și redobândească reperele corecte în viață.
Mă confrunt destul de des cu probleme de genul acesta și sunt uluită să văd că, după ce depășesc handicapul luării unei decizii capitale, femeile își găsesc mult mai repede calea în viață decât cei părăsiți, care devin, aproape fără excepții, niște epave.
Succes!
Anonim, eu cred ca esti "pe drumul cel bun". Simplul fapt ca ai ajuns sa constientizezi, si sa ai puterea sa o recunosti ma face sa cred asta. Iti doresc din inima sa reusesti! ... si eu am fost acolo... dar am incheiat acea casnicie, si nu regret nimic. ... e adevarat ca situatiile sunt diferite, insa daca vrei cu adevarat, poti. ... mai alesc ca acum copiii sunt mari, poti gasi si in ei un sprijin. Curaj si putere!
RăspundețiȘtergereNu stiu daca comentariul meu a ajuns, am avut o eroare...
RăspundețiȘtergereȘtrumf, gura lumii e vinovată pentru multe vieți nenorocite.
RăspundețiȘtergereG. cojocaru, sunt cu totul de acord cu tine. Orice femeie merită respect.
RăspundețiȘtergereAnonim, cu cât trece mai mult timp, cu atât este mai greu.
RăspundețiȘtergerebuna seara este chiar interesant dar sa stii ca gresiti ffffff mult daca aceeptati asa ceva pt ce ?dar si noi d-le ne putem descurca bine si meritam mult respect chiar si pt ca sintem mame si femeia nu ?
RăspundețiȘtergere