Părinții și școala

        Sistemul nostru de învățământ este plin de defecte, profesorii sunt prost plătiți și nemotivați, materia este multă și greoaie. Iată doar câteva motive care îi îndeamnă pe părinți să treacă cu vederea notele proaste ale copiilor. 

        Nu am copil la școală, deci pot vorbi doar din experiența mea de elev. Mama nu accepta note sub 10. Evident că existau și accidente. Am venit acasă și cu 9 și uneori chiar și cu 8. În ciuda metodelor de educație din acea vreme, ai mei nu m-au bătut, deci nu învățam de frică. În schimb, era atâta tristețe pe fața mamei când veneam cu un 8 și atâta bucurie când veneam cu 10, încât oricine, în locul meu, ar fi făcut tot posibilul să ia note mari. 

        Mulți părinți renunță prematur la performanțele școlare ale copiilor lor. Unii își aduc aminte de propriile eșecuri și nu vor să supună copilul acelorași presiuni, alții nu au încredere în capacitățile copilului lor și nu puțini consideră că este vina altcuiva, mai puțin a mititelului care preferă jocurile pe calculator geometriei și algebrei. Ce uită acești părinți este că se joacă cu viitorul micuțului. Poate că acum îi fac viața mai ușoară, copiindu-i referatele de pe net și rezolvându-i problemele la matematică, dar mai târziu, copilul lor va fi cel care va avea lacune serioase în cunoștințe. Un copil care face singur temele, zi de zi, este un copil care are suficiente informații pentru a lua note frumoase la teste. Temele sunt date tocmai pentru aprofundarea cunoștințelor, pentru sedimentarea teoriei. 

        Notele nu sunt făcute pentru a chinui bieții copii și pe părinții lor. Sunt date pentru a le arăta acestora la ce nivel se situează cunoștințele pe care le dețin. Părinții ar trebui să dea importanță notele. Să le răsplătească pe cele mari cu laude și aprecieri și să ia măsuri pentru corectarea celor mici. Nu uitați, dragi părinți, că un copil care ia 8 cu dificultate în clasa a V-a, va lua greu un 6 în clasa a VIII-a și va fi în pragul corijenței în liceu. Va avea mari probleme cu promovarea bacalaureatului și singura lui șansă la studii superioare, va fi înscrierea la o facultate particulară care oferă doar diplomă, nu și cunoștințe. Angajatorii știu acest lucru și dintre doi candidați la o slujbă, îl va alege pe cel cu studiile terminate la o facultate de stat.

        Din experiența mea de meditator, am remarcat că mulți copii nu știu să-și organizeze programul de studiu. Aici ar trebui să intervină părinții și împreună cu cei mici, să stabilească un program, corespunzător nevoilor copiilor, dar suficient pentru aprofundarea materiei. Un program care să conțină pauze, care să înceapă cu studiul materiilor pe care copiii le consideră mai dificile și să se termine cu cele mai ușoare.

        O altă problemă des întâlnită este lipsa de motivație a celor mici. Ei nu înțeleg de ce trebuie să depună atâta efort. Aici ar trebui să intervină părinții, să explice importanța educației, să le spună copiilor că fiecare om are responsabilități, părinții au slujbe, copiii au școală. Dacă părinții se plâng zilnic de școală, de greutatea temelor, de profesori, copiii vor face la fel. Rolul părinților nu este de a rezolva temele, ci de a da încredere copiilor că pot face față provocărilor școlare, de a-i susține pe parcursul anilor școlari, de a le asigura șansa la un viitor frumos.