28 octombrie 2010

Părinți și copii

        Astăzi aveam de făcut cumpărături și cum funcționez pe principiul 2 în 1, am ales un market cu loc de joacă pentru copii. Alegerea s-a dovedit a fi pe placul puiului, care s-a jucat încântat cu bilele, s-a dat pe topogan, a sărit, a alergat, și-a făcut prieteni. Toate bune și frumoase. 
        La un moment dat apare o fetiță cu părul buclat și ochii albaștri, o minune de copil, cam pe la doi anișori. În primele două minute a reușit să-l îmbrâncească pe ștrumful meu. Ei, zic eu, se mai întâmplă, am încercat să-i explic piciului meu, căruia i se innodau lacrimile în bărbie, că a fost un accident care nu se va repeta. Aș fi apreciat un pic de ajutor din partea mamei copilei, dar n-a venit, așa că m-am descurcat cum am putut. După nici două minute, puștoaica îi arde scurt două palme. A sărit și mama ei de data asta și a comentat ceva, nu sunt prea sigură ce, că eram prea ocupată să-mi împac băiatul. Preventiv însă, m-am înfipt lângă puiuț, în dorința de a preveni și alte "accidente". Bine am făcut, puștoaica era pusă pe fapte mari. A trecut razant pe lângă o altă fetiță și văzând că nu prea are loc, s-a hotărât să-și facă, tragând-o pe cealaltă de codițe. Lacrimi de crocodil au început să curgă, mămica fetiței lovite a sărit să o împace, a sărit și cealaltă și a zis Fii cuminte, scurt și fără prea multe rezultate, pentru că mica terminatoare a mai tras o palmă unui băiețel, în drum spre topogan. 
        Cum știu prea bine că vârsta de doi anișori nu e tocmai floare la ureche pentru părinți și copiii pot fi foarte greu stăpâniți, am trecut peste evenimente, fără să le dau importanță prea mare. 
        Între timp, puiul meu începuse să arunce cu bile spre topogan. Acolo era un băiețel mai mărișor și l-am rugat pe al meu să înceteze pentru a nu-l lovi pe celălalt. Lângă mine, mama cârlionțatei cu ochi albaștri, îmi spune Lăsați-l doamnă, că doar nu-i sparge capul dacă-l lovește. Aha, deci pe principiul ăsta se merge, atâta timp cât nu-i rupi sau spargi ceva, se acceptă. Și eu, care mi-am învățat copilul să nu lovească, dacă cumva se întâmplă să facă măi-măi și să pupe copilașul respectiv, pentru a-i trece mai repede supărarea. Și el, dacă-i lovit, așteaptă mititelul, să fie mângâiat și pupat la rândul lui. 
        Încă doi-trei asemenea părinți și o sa-mi pară rău că l-am învățat să nu lovească.

13 comentarii:

  1. Vreau sa spun ca recent am fost si noi la o pizzerie impreuna cu cumnata si sotul ei. Acestia au o fetita de doi anisori, pe care au lasat-o la locul de joaca. Spre marea noastra mirare, la acel loc de joaca se aflau si 2 baieti de 11-12 ani, care nu deajuns ca faceau o galagie de nedescris, dar mai si loveau pe astia mici (neintentionat, cred). Si la fel, au inceput doi mai mici sa plinga, la care parintii vinovatilor nu au avut mai nicio reactie. Ciudati oameni ... Cred ca ar trebui impusa o limita de virsta pentru astfel de locuri de joaca. Cit despre educatie, asta deja depinde de fiecare parinte in parte.

    RăspundețiȘtergere
  2. Educația depinde de fiecare părinte, dar cum îi explic eu puiului meu, la cei doi anișori, că el nu are voie să lovească pe nimeni, dar alții au voie? Mi se rupe sufletul când e lovit și se uită la copilul respectiv așteptând scuze, el așa face și când nu primește nici un gest de scuză, se uită la mine, așteptând să fac ceva. Eu mă uit la părintele respectiv, care de multe ori, nu dă doi lei. Sunt pusă într-o situație foarte proastă, el e lovit și eu nu iau nicio măsură.

    RăspundețiȘtergere
  3. la scoala dupa ce fiica-mea a luat cateva imbranceli,am schimbat tactica. am invatat-o sa se bata, sa dea la picioare.nu ma simt mandra de asta,dar nici nu puteam fugi de la lucru s-o apar mereu.trebuia sa se descurce singura si a facut-o,chiar daca are suflet bun si e prea miloasa.

    RăspundețiȘtergere
  4. Și eu cred că trebuie învățați ori să evite prezența unor astfel de copii, ori, dacă e lovit cu intenție, să se apere. Nu neapărat să dea în celălalt, cât să-l țină la distanță cu brațele întinse și, eventual, chiar cu picioarele.
    E dificil să crești un copil azi. Îl învățăm după principiile care i-au guvernat pe predecesorii noștri, uitând că vor trăi într-o lume aspru competitivă, unde învinge cel puternic sau viclean sau umil.

    RăspundețiȘtergere
  5. Hmmm, să=mi învăț puiul să lovească nu pot. E prea mic și nu va putea face diferența, când să dea și când nu. Dar, cred că data viitoare îi voi spune mamei respective ceva.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ela, citind ce scrii tu şi ce scriu comentatorii tăi, am ajuns la concluzia că eu sunt ceva mai avansată, ca vârstă a mea şi a copilului meu. Vreau să vă spun din experienţa mea că un copil bine crescut, în sensul promovat de voi si de mine, este o victima a societatii actuale.
    Chiar dacă le dezvoltăm inteligenţa, capacitatea de a lupta cu argumentele, nu cu pumnii, chiar dacă ei ies victorioşi din confruntările cu "brutele" agresive fizic sau psihic, consumul lor nervos este mult mai mare decât al acestora şi, în final, ei ies în pagubă...

    RăspundețiȘtergere
  7. Cu personalitatea asta ...mai tarziu o sa-si injure si umileasca propria mama. Partea rea e ca intre timp si dupa...o sa fie un "model" de comportament...

    RăspundețiȘtergere
  8. Zina, îmi doresc să nu fie adevărat ce spui tu.

    RăspundețiȘtergere
  9. Ana, mama ei are o mare parte din vină pentru acest comportament, așa că urmările i se cuvin.

    RăspundețiȘtergere
  10. Unii parinti chiar nu stiu sa isi educe copiii sau ii rasfata prea mult din dorinta de a le dovedi ca ii iubesc si astfel acestia ajung sa faca ce vor si nu mai deosebesc binele de rau...

    RăspundețiȘtergere
  11. care-i marketul acela? ... nu de alta dar suna bine combinatia .. si totusi eu nu reusesc sa reperez im memorie nici un astfel de loc.
    la replica aia, merita si mama carliontatei o imbancitura... ca doar nu-i spargeai capul. :D :D :D

    RăspundețiȘtergere
  12. Buna, aceeasi problema o am si eu... mama unui baietel de 1 an si jumatate.
    Mi-as dori sa aflu si eu raspunsul, cum ar fi mai potrivit, sa-l invat sa riposteze sau nu. Sa tipe si el la alti copii, sau nu... sa-i loveasca sau nu ???
    Alt caz, din familie... Ce sa faci cand copilasul de 3 ani vine acasa de la gradinita muscat de fata? In afara de faptul ca trebuie sa vorbim cu educatoarea... cum incurajam oare copilul sa se comporte in astfel de situatii? El fiind calm si intelegator, educat frumos.

    RăspundețiȘtergere
  13. Draga anonim, cred ca cea mai buna solutie e sa ne invatam copiii sa-i evite pe cei violenti.

    RăspundețiȘtergere