Cunosc o doamna, o mare doamna. Ce daca cuvintele "cur", "curva" si altele care nu pot fi citate aici, fac parte din limbajul ei zilnic. Asta nu inseamna ca nu e o adevarata doamna.
Ea este cea mai frumoasa. Fata ei este alba, fara nicio expresie, ochii albastri spalaciti, gura aproape invizibila, parul lipsit de orice stralucire, de greutate medie spre maxima. Ce, nu prea vi se pare frumoasa? Ba da, va asigur, ea este cea mai frumoasa.
Si este cea mai erudita. Nu exista domeniu in care sa nu fie experta. Pe toate le stie. Mare noroc au colegii ei. Primesc sfaturi despre cum sa-si faca treaba in fiecare zi, uneori chiar de mai multe ori pe zi. Mare noroc! Dar oamenii sunt rai, nerescunoscatori si binenteles, invidiosi. Nu prea apreciaza cunostintele ei.
Nu conteaza, doamna este cea mai puternica, trece foarte usor peste rautatile lumii.
Si este cea mai buna. Isi apreciaza toti subalternii. Si-a dat afara secretara care era un pic mai frumoasa si mai desteapta. Nu a avut de ales, cineva trebuia sa o puna la punct. Prea a suportat multe din partea ei. Are dreptate. Tupeista aia venea la munca in fiecare zi la 7 si pleca cu 3 ore dupa ce se termina programul. Cum si-a permis sa termine proiecte pe care ea, doamna, nici macar nu le-a inceput. Trebuia pedepsita.
Noi, toti, o iubim pe doamna. Cand intra in birou, ne imprastiem ca potarnichile, cand iese pe usa, toata lumea izbucneste in ras. Asta din cauza ca e foarte amuzanta. Printre ultimele ei poante se numara si afirmatia ca Tonitza este un pictor francez care a avut mare succes in Romania.
Ea este domana cea buna, frumoasa, desteapta si inteleapta. Nu stiu cum ne-am fi descurcat fara ea.
Am uitat sa precizez ca este singura nepoata a sefului cel mare.
P.S. Fotografia este simbolica. N-am avut atata curaj sa o postez pe cea reala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu