24 decembrie 2010

Serbarea

        Neastâmpărată, cu cozile atârnându-i pe spate, îmbrăcată cu o rochiță albă, tropăia nerăbdătoare în fața grădiniței. Era prima zi, dar mama avea mai multe emoții ca ea. Nu știa dacă micuța rebelă se va supune regulilor. Să-i spui Ilenei să stea liniștită era ca și cum a-i spune unui mânz să nu zburde.
- Eu sunt foarte energică, vei putea să mă stăpânești? au fost primele cuvinte adresate educatoarei.
- Vom vedea, a răspuns aceasta contrariată dar și amuzată.
        Pedagog cu experiență, a știut să îndrepte energia Ilenei spre diverse activități, astfel că, aceasta era lăudată la fiecare ședință, pentru atenția și cumințenia ei.
        La serbarea de Crăciun a interpretat-o pe Crăiasa Zăpezii. Rochița albă de tul și saten îi încadra minunat trupul mititel. Pe buclele blonde trona o diademă sclipitoare. Avea aspectul unui înger. Imagine pe care a ruinat-o în momentul în care a pălmuit băiețelul ce stătea în spatele ei, chiar în timp ce cântau ultimul colind.
        Rumoarea a cuprins părinții. Serbarea era compromisă. Ileana era interogată de educatoare, băiețelul, cu obrazul roșu, plângea în hohte.
- De ce l-ai lovit Ileana, a întrebat-o educatoare.
- Pentru că m-a jignit.
- Acesta nu este un motiv să lovești pe cineva. În ce mod te-a jignit?
- Nu pot să spun. M-a jignit foarte tare.
        Părinții băiatului erau oameni cu o poziție socială importantă în micuțul orășel de munte în care locuiau. Așa ceva nu se mai întâmplase. Educatoarea știa că Ileana nu ar fi făcut acel gest fără un motiv serios, dar era forțată să ia măsuri împotriva copilei.
- Să fie pedepsită această nerușinată lipsită de educație, țipa mămica copilului lovit.
- Lipsit de educație este băiatul tău, care m-a ciupit de poponeț, a izbucnit Ileana. 
        Hohote de râs s-au rostogolit printre jucării. Părinții o adorau pe micuța îndrăzneață care dădea glas nemulțumirilor nutrite de mult timp la adresa obiceiurilor nesuferite ale acelui băiat. Serbarea s-a încheiat fără repercursiuni pentru Ileana. Educatoarea i-a repetat că loviturile nu rezolvă conflictele, dar în sinea ei era mândră de atitudinea fetiței.
    

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu