23 decembrie 2010

Un nume

        Ileana. Numele i-a fost stabilit de la primele grețuri matinale ale mamei. Era un nume simplu, cu rezonanță, Caty. Personajul preferat al mamei din romanul ”La răscruce de vânturi”, Caty urma să fie isteață, energică și să le umple părinților viața cu bucurii. A avut viață lungă numele Caty, ani la rând mama a numit-o așa pe viitoarea ei fetiță. Spunea tuturor prietenilor că va avea o fetiță și o va numi Caty. Nici nu admitea posibilitatea nașterii unui băiat. Și s-a născut fetița, blondă, cu ochi mirați, albaștri. Privea proaspăta mămică acea bucățică albă. Caty a ei urma să fie brunetă, cu ochii precum cărbunele. Așa liniștită și blondă, fetița din brațele ei nu era Caty. Dar cine era? Ileana, a venit numele ca o boare abia simțită. Ileana din povești, cu cosițe blonde și suflet blând. Așa a apărut o Ileană dulce și cuminte în locul unei Caty sălbatică.
        Ileana a fost dulce doar în primele zile. A urmat o perioadă amară. Până la doi ani a plâns. Zi și noapte, indiferent de oră, indiferent de anotimp, plângea. Se săturaseră vecinii să bată în țevi, în tavan, în ușă. Adormeau în țipete, se trezeau în țipete. Blândă și răbdătoare era mama Ilenei, dar ajunsese o umbră, palidă și nedormită. De pe la doi ani a început să fugă. Din casă, din magazin, de la dentist. Fugea și când era însoțită de mamă și când era însoțită de tată. Avea un talent deosebit de a se face nevăzută. Își răsucea mânuța mică, până se slăbea strânsoarea părinților și se strecura ca o fantomă prin mulțime. Nu-i era frică de întuneric sau străini. O căutau părinții, cu lacrimile înnodate pe obraz, ore întregi.
        De la patru ani a început să lovească alți copii. E drept că bătea în special băieții răi din cartier, care trăgeau toate fetele de codițe. S-o fi văzut așa blondă și angelică, cum le căra la picioare în posterior. Nu știai dacă să râzi sau s-o cerți. Iar începuse pelerinajul la ușa părinților:
- Vecina, Ileana l-a bătut pe Marius al meu.
- Marius are 7 ani și Ileana are doar 4, cum să-l bată?
- Uite așa, l-a bătut!
- Ileana, de ce l-ai lovit pe Marius?
Cu un chip de înger, Ileana ridica ochii azurii și spunea printre două picături de rouă:
- I-a luat mărul Mirunei și a tras-o de păr.
Vecina se retrăgea rușinată. Marius era recunoscut de bătăuș. Ileana era forțată să se joace în casă, dar cum i se termina pedeapsa, se repeta povestea. Eroii erau diferiți, deznodământul era același.

5 comentarii:

  1. Ela, pare o poveste neterminata ! Ce ai vrut sa spui ? Care e concluzia ?...

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred ca e serial :-), asteptam ep 2.

    RăspundețiȘtergere
  3. Zina, este o poveste neterminată. Urmare va avea, dar concluziile le veți trage voi.
    Luminița, te-ai prins repede.

    RăspundețiȘtergere
  4. Craciun binecuvantat tie si familiei tale! >:D<

    RăspundețiȘtergere
  5. Primiți cu colindul? :)
    http://www.youtube.com/watch?v=ZidS1Tg4LSk

    RăspundețiȘtergere