Eu

Am 32 de ani, sunt mama unui baietel de 2 ani pe care il iubesc enorm si sotia unui barbat pe care il ador. In fiecare zi ma straduiesc sa-i fac fericiti, sa ma achit cu brio de indatoririle de la serviciu, sa pastrez o casa curata si sa fac mancaruri gustoase.

Ma straduiesc, dar reusesc de putine ori. Acasa, pustiul sta agatat de piciorul meu, maraind si tragand-ma in camera lui sa ne jucam, in timp ce eu ma chinui de zor sa tai si ultima ceapa. Tati se supara cand stau peste program, sefii se supara ca stau prea mult la telefon cu familia.

Aspiratorul a devenit o prelungire a mainii mele. Bebe tasneste din bucatarie direct in living cu toate firmiturile aferente mesei unui copil de 2 ani. Pana sa-l prind eu canapeaua gusta si ea din laptele cu gris pe care l-a primit copilul meu la cina.

Jucariile sunt peste tot si mai ales unde ma astept mai putin, adica exact acolo unde calc. 100 de m garduri sunt floare la ureche pe langa cursele cu obstacole pe care le execut eu zilnic.

In capitolul nazuinte intra si aspectul fizic. Doar trebuie sa arat bine indiferent de cate sarcini am de indeplinit. Ma uit in oglina si constat cu uimire ca programarea la pensat trebuia facuta cu cel putin 2 saptamani in urma, mai am putin si sprancenele imi acopera toata fata. Nu mai zic de epilatul general, uneori pot sa jur ca firele mele de par exista doar ca sa-mi faca mie in ciuda.  Ce sa mai zic de unghii. Fac o concurenta puternica sprancenelor iar parul imi da dureri de cap zilnic.

Si totusi nimic din toate astea nu mai conteaza cand puiul striga mama sau tipa diiiii din spinarea lui tati sau cand tati imi spune ca sunt cea mai sexy mamica.