Ajuta-ti copilul sa se integreze intr-un colectiv nou

Copiilor le este greu sa se adapteze intr-un colectiv nou chiar si la varste mai mari. Fie ca este vorba de mutarea de la o scoala la alta sau trecerea de la gradinita la scoala sau mai ales, de mutarea intr-o tara straina, ei au nevoie de timp pentru a se integra in noul colectiv. In aceasta perioada este bine sa le acordati mai multa atentie si intelegere. Sustineti-i si explicati-le ca este normal sa se simta tristi si stingheri, dar cu timpul se vor obisnui cu noii colegi si-si vor face prieteni printre acestia. Ca parinte, ii putem ajuta sa se integreze mai repede invatandu-i cum sa se poarte:

• sa fie amabili si politicosi;
• sa se ofere sa-si ajute colegii;
• sa zambeasca celor din jur, sa-i priveasca cand stau de vorba cu ei;
• sa retina numele colegilor si sa le foloseasca cat mai des;
• sa incerce sa se imprieteneasca mai intai cu unul, doi copii, resul grupului se va alatura din inertie; 
• sa nu jigneasca, sa nu critice, sa nu loveasca alti copii;
• sa se inscrie in cluburile scolii;
• sa invite 2-3 colegi acasa, la o prajitura sau un nou joc pe calculator,
• sa stea de vorba cu toti colegii, sa nu faca discriminari.

Copilul in patul parintilor

Multi copii se trezesc noaptea, isi cheama parintii sau se strecoara in patul acestora. Trezirile zgomotoase, noapte dupa noapte, pun la grea incercare rabdarea si nervii parintilor.

In mod obisnuit, este recomandabil ca, de la o varsta cat mai frageda, sa-i instalam patutul in alta camera decat cea a parintilor. Dar ce te faci cand el e marisor si nu admite sa ramana in camera lui pe perioada noptii. Iata cateva comportamente care il vor ajuta pe copil sa se simta bine in camera lui si sa doarma in patutul lui:

• Pe timpul zilei, jucati-va cu el in camera lui pentru a se obisnui cu ea. De obicei, activitatile din timpul zilei se desfasoara in alte camere sau in afara casei. Daca copilul ajunge in camera lui doar la culcare se simte abandonat si striga dupa mami.
• Nu transformati camera lui in loc de pedeapsa. Dormitorul copilului trebuie sa fie un loc in care el sa se simta bine.
• Dati-i copilului o perioada de timp in care sa se desprinda de actiunile pe care le desfasoara, in 5 minute mergem la culcare. Astfel, il pregatiti mental pentru despartirea de masinute, desene animate si evitati scenele.
• Formati-va un ritual de culcare pe care sa-l respectati in fiecare seara, aproximativ la aceeasi ora. Rezervati-va 20-30 de minute pentru acest ritual, cititi impreuna o poveste, comentati imaginile din carticelele cu povesti, puneti ursuletul la culcare.
• Nu mergeti la el daca il auziti ca se foieste, copiii mici se trezesc deseori noaptea. Daca sariti de fiecare data sa-l vedeti, devine dependent de prezenta parintilor si ii va chema la fiecare trezire. Trebuie sa se invete sa adoarma singurel. 
• Duceti-l in camera lui de cate ori va treziti cu el in pat, chiar daca asta inseamna sa faceti cateva nopti albe. Va intelege ca nu negociati si se va obisnui cu ideea.

Raceala la copiii peste un an

Copiii mai mari de 1 an pot incepe orice banal guturai cu un episod febril. E bine totusi sa fie consultat un medic pentru a fi eliminate cauzele mai serioase.

Febra care apare dupa ce simptomele guturaiului s-au diminuat indica faptul ca a aparut o alta infectie sau cea existenta s-a agravat. Medicul trebui sa consulte copilul din nou pentru a verifica daca nu exista o infectie la nivelul urechilor, aparatului respirator sau cailor urinare.

Majoritate medicilor nu retin copilul in casa si nu dau tratament atunci cand are o simpla raceala. Aceste raceli sunt produse de virusuri si antibioticele nu sunt utile. Folosirea lor excesiva si neadecvata va determina selectarea unor colonii rezistente si medicamentele nu vor mai avea efect cand vor fi cu adevarat necesare.

Cercetarile au demonstrat ca frigul nu poate declansa o raceala, dar o poate agrava prin uscarea mucoasei nazale sau prin suprasolicitarea unui organism care este ocupat sa lupte cu o infectie.

Unul din factorii care influenteaza numarul de raceli pe care le poate prezenta un copil, este numarul copiilor cu care se joaca mai ales in spatii inchise. Din pacate, boala se poate transmite chiar cu o zi inainte ca persoana respectiva sa aiba ea insasi simptome, iar uneori germenii pot fi transmisi de o persoana care nu va face boala. Daca suspectati o persoana straina ca este racita fiti foarte fermi in a nu o lasa in aceeasi casa cu copilul sau la o distanta sub 4-5 m de acesta cand sunteti la plimbare.

Raceala la sugari

In primul an de viata, guturaiul are deseori o forma usoara. Debuteaza cu stranut, apoi apar rinoreea si obstructia nazala. S-ar putea sa si tuseasca. Foarte rar apare febra. Faptul ca nu poate respira il poate face pe copil sa se agite cu disperare, refuzand chiar sa suga. E recomandat sa i se desfunde nasucul prin introducerea catorva picaturi de ser fiziologic si utilizarea pompitelor speciale de cauciuc, mai ales inainte de mese si somn.
Umezirea atmosferei in camera ajuta uneori la prevenirea obstructiei nazale. Daca obstructia este severa, medicul poate prescrie instilatii cu picaturi pentru nas . Raceala se termina in maxim o saptamana.
Uneori poate degenera in otite, sinuzite si alte complicatii. In cursul bolii, sugarul poate prezenta un episod febril ce poate indica o infectie bacteriana secundara. Daca apare tuse frecventa sau suieratoare, copilul trebuie neaparat examinat de medic, chiar daca nu are febra. Aceasi regula se aplica si daca starea generala este alterata, copilul aratand bolnav in timpul unei raceli banale.

Raceli, virusuri si bacterii

Racelile mai sunt numite si infectii acute ale cailor respiratorii - IACRS. Mecanismul lor patogenic este doar partial inteles in acest moment. Majoritatea se pare ca sunt provocate de o gama variata de virusuri. Daca nu se intampla nimic neobisnuit, raceala trece in 3 pana la 10 zile.
Raceala virala poate duce la scaderea rezistentei organismului, in special la nivelul mucoasei nazale si faringiene, iar germenii care produc boli mai severe (streptococul, pneumococul etc.) trec la actiune. Cand rezistenta organismului este scazuta, ei au sansa sa se multiplice, ducand la aparitia pneumoniei, otitelor sau sinuzitelor.
Cel mai bun mod de a va feri de raceala este sa evitati contactul direc, fizic, cu cineva care este bolnav de guturai si sa va spalati bine pe maini. Puteti creste puterea de aparare a organismului copilului dumneavoastra impotriva racelilor prin asigurarea unui somn si a unei nutrtii bune si prin mentinerea unui nivel de stres scazut in casa.

Degetelul buclucas

Baietelul meu isi suge degetul de cand era bebe. Acum are aproape doi ani. La inceput m-am bucurat, daca avea degetelul in gura nu mai plangea, plus ca adormea singurel. Dupa o perioada am vazut ca-l suge si cand se supara si cand se plictiseste. Am citit tot felul de pareri. Unii spuneau ca acest obicei il au mai ales copiii neglijati. Am stat si m-am gandit. Ma joc cu el, ii citesc, ii arat poze, il plimb de doua ori pe zi, e mereu cu zambetul pe buze, de toata lumea se mira de cat e de zambaret, nu prea arata a copil neglijat. Si totusi, imi faceam griji. Pana cand am citit cartea dr. Benjamin Spock, un renumit pediatru american, care precizeaza "suptul degetului in sine nu reprezinta un semn de nefericire, inadaptare sau lipsa de dragoste. De fapt, majoritatea copiilor care isi sug degetul sunt copii foarte fericiti; copiii care sunt lipsiti de afectiune nu isi sug degetul". Pot sa zic ca aceasta ipoteza m-a linistit intr-o oarecare masura mai ales ca tot dansul precizeaza "Problemele fizice cauzate de suptul degetului sunt usoare: ingrosarea pielii degetului favorit, infectii usoare in jurul unghiei sunt posibile. Cele mai serioase probleme sunt ortodontice. Este adevarat ca suptul degetului adeseori impinge dintii de sus ai bebelusului inainte si dintii de jos catre inapoi. Cat de mult sunt acestia deplasati depinde de cat de mult copilul isi suge degetul si chiar mai mult, de pozitia in care isi tine degetul in gura. Dentistii atrag atentia ca aceasta inclinatie a copilului nu are nici un efect asupra dintilor permanenti care incep sa apara in jurul varstei de 6 ani. Daca el renunta la suptul degetului pana la 6 ani, cum se intampla de obicei, exista sanse foarte mici de deplasari ale dintilor permanenti. Manusile fara deget, atelele, substantele neplacute aplicate pe deget nu vor avea efect pentru stoparea acestui obicei. Aceste metode ar putea chiar contribui la prelungirea obiceiului prin faptul  ca declanseaza o lupta intre copilul hotarat sa isi suga degetul si parintii lui. Aceste consideratii sunt valabile si pentru parintii care isi mustra copilul sau ii trag degetul din gura. Mai important decat orice, incercati sa incetati sa va mai ganditi la aceasta problema. De obicei dispare aproape intotdeauna inainte de aparitia dintilor permanenti."
Stiind toate acestea si fiind mai linistita ca nu se simte copilul neglijat, m-am hotarat sa ignor pe cat posibil acest obicei.
Si intr-o seara, ma plimbam cu al meu puisor prin parc. Ce credeti ca facea copilul meu? Degetul mare il avea in gurita si aratatorul il indesa de zor in nasuc. Eu i-l scoteam, el il baga la loc. I se parea extrem de interesant si eu mai aveam putin si intram in pamant de rusine, mai ales ca ma intalneam cu tot felul de cunostinte.

Sudamina sau bubitele de caldura

Sudamina apare sub forma unor mici ridicaturi rosii, uneori cu varful albicios. Daca temperatura crescuta persista, acestea se pot intinde pe tot corpul si chiar pe pielea capului.  Unul din tratamentele cele mai eficiente este aplicarea de 2-3 ori pe zi, pe zona afectata, a cremei Sudocrem. Este o crema speciala pentru iritatiile sugarilor si se gaseste in orice farmacie. Se poate utiliza si pentru iritatia  provocata de scutec.

Trucuri pentru calmat micuti

Puiul tau tipa, se tavaleste sau arunca cu obiecte si ai impresia ca nu se va mai opri vreodata? Iata cateva metode prin care il poti calma:
1. Ia-l in brate, mangaie-l si saruta-l.
2. Sopteste-i toate lucrurile interesante pe care le veti face dupa ce se opreste din plans.
3. Unele afirmatii paradoxale sunt foarte eficiente: "Plangi cat vrei. Cand te potolesti vino se ne jucam cu cuburile", "Plangi putin. Probabil iti va face bine".
4. Poti sa te arati intelegatoare fara insa sa cedezi: "Te inteleg ca esti suparat, dar ma deranjeaza tipetele tale. Vei sta in camera ta pana te potolesti".
5. Nu recompensa starea de nervozitate oferindu-i obiectele pe care i le-ai refuzat inainte de a incepe sa tipe. Daca descopera ca tipand primeste bomboane sau o tura in carusel, va tipa din ce in ce mai tare. Unii copii o pot tine asa si 2 ore.

Cariile dentare

Desi nu se cunosc toti factorii care duc la aparitia cariilor, specialistii au cazut de acord ca alimentatia joaca un rol important in aparitia acestora. Bacteriile si resturile de mancare combinate cu saliva formeaza o masa lipicioasa numita placa bacteriana care se aseaza pe dantura. Cu cat sta mai mult aceasta placa pe dinti, cu atat creste numarul bacteriilor si al acizilor. Acesti acizi ataca smaltul si dentina dintelui provocand cariile.
Bacteriile supravituiesc datorita zaharurilor si amidonului din dieta. Se pare ca orice tine bebelusul in gura pentru mai mult timp face rau dintilor. Din aceasta cauza consumul unor alimente precum acadelele, caramelele, sucurile, prajiturile si biscuitii favorizeaza aparitia cariilor.
Saliva contine substante care ajuta dintii sa lupte impotriva bacteriilo. De aceea, atunci cand organismul produce mai putina saliva, de exemplu in timpul somnului, apar mai multe carii. Din acest motiv, spalatul pe dinti inainte de culcare este foarte important.
Caria de biberon apare cand bebelusii sug prea mult biberonul, in special cand trebuie sa doarma. Dintii cei mai expusi sunt incisivii superiori, limba acoperindu-i pe cei inferiori in timpul hranirii. Cea mai severa forma a cariei apare la bebelusii care dorm cu biberonul in gura. E recomandat sa nu se dea sugarilor o sticla cu lapte sau cu un lichid indulcit la culcare pentru a preveni aparitia acesteia.

Blocarea canalului lacrimal

Un tip de infectie usoara a pleoapelor se intalneste frecvent, in primele luni de viata, la un numar mare de bebelusi. De cele mai multe ori, infectia se produce la un singur ochi. Acesta lacrimeaza excesiv si o secretie alb-galbuie se acumuleaza la coltul ochiului si de-a lungul marginii pleoapei. Din cauza acestor secretii, copilul se trezeste cu pleoapele lipite. Afectiunea se datoreaza obstructiei canalului lacrimal. Pleoapele sunt usor infectate deoarece ochiul nu mai este bine curatat de lacrimi. Tratamentul obisnuit este o combinatie de unguente sau picaturi pentru ochi, prescrise de medic si masajul usor al ductelor lacrimale pentru a le deschide. La baza nasului, in dreptul coltului intern al ochiului, se fac miscari de rotatie cu buricul degetului in sensul acelor de ceas si invers. Operatiunea se repeta de 3-4 ori pe zi, cate 10 rotatii.
Blocajul ductelor lacrimale nu este grav si nu produce leziuni oculare. Afectiunea poate persista timp de mai multe luni. Boala se vindeca de la sine pe masura ce copilul creste, chiar fara tratament. Daca dupa 1 an afectiunea persista, un oftalmolog poate curata canalul lacrimal printr-o procedura simpla.

Eczema

Eczema se manifesta prin aparitia unor eruptii rosiatice pe piele care pot fi uscate sau zemuinde. La inceput este roz dar daca se agraveaza, devine rosie si apare o mancarime care il face pe copil sa se scarpine. Aceste zone se pot suprainfecta. Este cauzata de alergie la unele alimente, tesaturi, par de animale. Se intalneste mai des la copiii care au in familie cazuri de boli inrudite, cum sunt astmul bronsic, urticaria, febra de fan.
Cel mai frecvent loc de aparitie a eczemei la sugari este fruntea sau obrajii, de unde se poate extinde catre spatele urechilor si ceafa. In jurul varstei de 1 an, eczema poate aparea oriunde: pe brate, pe piept, in zona anala. Intre 1 si 3 ani se intalneste frecvent in spatele genunchiului si a cotului.
Tratamentul consta in aplicarea unor unguente recomandate de medic sau farmacist. Sapunul cel mai recomandat este unul care nu usuca pielea. Apa de baie trebuie sa fie calduta. Stergerea se face prin tamponare cu prosopul si nu prin frecare.
Uneori, eczema poate fi greu de tratat. Este important ca unghiile copiiilor sa fie taiate scurt pentru a elimina riscul zgarieturilor. Cu cat se zgarie mai putin, cu atat riscul infectiilor e mai mic. La sugarul mic se pot pune manusi de bumbac.
De asemenea, trebuie descoperita cauza alergiei. Uneori poate fi laptele de vaca, alteori trebuie eliminat succesiv fiecare aliment in parte.

Aftele bucale

Aftele reprezinta o infectie fungica usoara si frecventa care se produce la nivel oral. Aspectul este cel al unor cruste moi, laptoase care se gasesc pe obraji, limba sau pe plafonul bucal. Sunt dificil de indepartat si daca insistati pielea de dedesupt poate sangera. Aftele pot fi dureroase si pot impiedica copilul sa se hraneasca. Apar la foarte multi copii si nu au nici o legatura cu igiena. Un tratament pe baza de stamicina, aplicat de cateva ori pe zi, vindeca de obicei afectiunea, dar aceasta pote recidiva usor. E recomandat ca bebelusul sa bea putina apa dupa ce bea lapte. Apa spala cavitatea bucala si face ca mai putine elemente nutritive sa fie disponibile pentru ciuperca.

ADHD

In ciuda tuturor controverselor, specialistii sunt de acord ca exista o afectiune a creierului care ii face pe copii hiperactivi, impulsivi si neatenti. Acesti copii au o capacitate scazuta de concentrare, nu-si pot controla impulsurile, nu pot sta intr-un singur loc, ca de exemplu la masa sau in banca.
Insa, nu toti copiii agitati au ADHD.  Unele dintre afectiuni care pot arata ca ADHD sunt:
- probleme psihiatrice, cum ar fi depresia, tulburarile obsesiv-compulsive, raspunsul la traumatisme sau suparari;
- probleme vizuale sau auditive;
- tulburari de invatare;
- tulburari de somn;
- efecte secundare ale medicamentelor.
Medicamentele cele mai utilizate pentru a trata ADHD sunt stimulantele, mai ales metilfenidatul si amfetamina. In urma cercetarilor s-a dovedit ca stimulantele sunt utile la 8 copii din 10 care au ADHD.
Desi multi parinti au temeri in privinta acestor medicamente, se pare ca stimulantele nu dau dependenta. Au insa efecte secundare, cum ar fi durerile de cap, de stomac, reducerea apetirului, tulburari de somn. Acestea dispar de cele mai multe ori dupa reducerea dozei.
Tratamentul ar trebui sa includa si consiliere psihologica pentru a-i ajuta pe copii sa treaca peste problemele datorate ADHD, ca de exemplu dificultatea de a-si face prieteni sau de a face fata frustarilor.
Copiii cu ADHD pot reusi foarte bine in viata daca sunt tratati corespunzator. Pe masura ce cresc hiperactivitatea se reduce si unii dintre ei pot renunta chiar si la medicamente.