Brunfelsia

Brunfelsia este capabila sa infloreasca in orice perioada din an, dar cu deosebire vara. Brunfelsia iubeste caldura, fiind o planta de sera si camera calda. La oscilatii mari de temperatura si la uscaciunea aerului reactioneaza prin pierderea frunzelor. Vara are nevoie de semiumbra si iarna are nevoie de un loc foarte bine luminat.

Brunfelsia solicita udarea moderata a pamantului din ghiveci si multa apa in atmosfera. Udarea se face cu precautie, mai bine mai putina apa decat in exces. Pamantul trebuie sa fie bogat in humus si sa se dreneze usor.

Brunfelsia suporta taierea usoara, dar aceasta se aplica doar atunci cand se doreste o coroana compacta.

Inmultirea se face prin butasi. Butasii se fac in perioada de vara din varfuri de lastari.

Aglaonema

Aglaonema

Una dintre plantele mele preferate este aglaonema. Cateva ghivece cu aceasta planta inverzesc toata casa. 
Aglaonema are inaltimea de 40-60 cm. Frunzele oval-alungite, ascutite, verzi sau usor cenusii sunt patate cu alb-crem sau verde inchis.

Aglaonema creste lent si necesita un usor repaus iarna, cand se uda mai rar si se plaseaza intr-camera racoroasa. Are nevoie de multa lumina, dar fara  a se afla direct in bataia soarelui.

Se uda moderat, atat cat pamantul sa se pastreze reavan. 

Substratul de cultura se alcatuieste din pamant de gradina si turba sau pamant de frunze.

Aglaonema se inmulteste usor, prin divizarea tufei cand planta devine prea voluminoasa. Se mai inmulteste si prin butasirea varfurilor.

Fertilizarae aglaonemei se face de 3-4 ori in timpul verii. Transplantarea totala sau partiala se face primavara.  Tot primavara, plantele degarnisite de frunze la baza pot fi taiate scurt.

Aglaonema

Bine de stiut!

• Ingalbenirea si caderea frunzelor pot fi cauzate de excesul de apa, curenti de aer sau caldura insuficienta.
• Brunificarea varfurilor frunzelor este consecinta aerului uscat.
• Incetinirea cresterii si putrezirea bazei se datoreaza excesului de apa in pamant si in amosfera.
• Petele brune si arsurile pe frunze apar cand planta este epusa la soare.

Aglaonema

Cactusi

        Cactusii cresc intens vara și necesită condiții favorabile repausului iarna. Înflorirea cactusilor depinde de îngrijirea din timpul verii și de odihna pe perioada de iarnă. Majoritatea cactusilor încep să înflorească la vârsta de 2-4 ani și continuă să producă flori în fiecare an. Înflorirea este strâns legată de aplicarea unor îngrijiri specifice fiecărui tip de specie. Aerul rece și uscat din timpul iernii este o condiție esențială pentru inducția florală care are loc în acest anotimp la cele mai multe specii.

        Lumina este o necesitate pentru cactusi. Se așează la fereastră și se feresc de colțurile întunecate.

        Cactusii, după cum se știe, rezistă bine în condiție de secetă, dar excesul de umezeală este foarte dăunător, cu deosebire iarna, asociat cu temperatura scăzută, când activitatea rădăcinilor este minimă, dar sunt stimulate mucegaiurile care pot provoca moartea plantei. Iarna, sunt suficiente 2-3 udări pe tot parcursul lunilor noiembrie - decembrie, nu se udă în ianuarie și se reia udarea în februarie.. Cantitatea de apă și frecvența se cresc treptat, pe măsură ce apar creșteri vegetative noi. Vara, în timpul creșterii active, cactusii se tratează ca oricare plantă.. La sfârșitul verii se udă puțin, iar după prima jumătate a toamnei, pământul se ține mai mult uscat decât umed.

        Butășirea este metoda cea mai simplă de înmulțire a cactusilor. Perioada cea mai bună de butășire este primăvara și vara (mai - iulie). Se fac butași de vârfuri sau fragmente de tulpină sau prin desprinderea lăstarilor de la baza plantei. După tăiere, butașii nu se plantează imediat. Se țin câteva zile într-un loc călduros și umbrit pentru ca rănile să se cicatrizeze. După aceea se plantează la circa 2 cm adâncimepe substrat de nisip.. Înrădăcinarea se produce în aproximativ 4-6 săptămâni. Trecerea în ghivece se face la apariția primelor rădăcini.

Begonia

        Una dintre cele mai îndrăgite plante de apartament, begonia cuprinde sute de specii, unele decorative prin frunze, altele prin flori.

        Begoniile sunt plante cărora le place căldura, 20-25 grade C ziua și 14 grade C noaptea. Begonia trebuie așezată în locuri luminoase, dar fără soare direct, ferită de curenți de aer. Pământul se păstrează reavăn, dar fără să fie foarte ud. Udările trebuie să fie moderate, fără să stropească frunzele, deoarece picăturile de apă provoacă pete cafenii. Între două udări pământul de la suprafață se lasă să se usuce puțin. Iarna se udă rar. Excesul de apă și aerul prea rece provoacă îngălbenirea frunzelor. Încetinirea creșterii poate avea drept cauză excesul de apă din pământ care detrmină putrezirea rădăcinilor.

        Begoniile decorative prin frunze se înmulțesc prin butași de frunze și de tulpini, fragmente de 3-4 cm. În cazul celor de fragmente de frunze trebuie să cuprindă o parte din nervura principală. Înrădăcinarea se produce în nisip, la temperatura de 22-25 grade Celsius. Durează cam 1-2 luni până ce noile plante vor putea fi puse în ghivece cu diametrul de 7-8 cm. Pe măsură ce begonia crește, se schimbă în ghivece de 12-14 cm și apoi de 16-18 cm.

        Begonia decorativă prin flori se înmulțește prin bulbi sau bucăți de bulbi. E necesar ca aceștia să aibă cel puțin un mugure. Se poate înmulți și prin lăstari. Aceștia se pun în apă până apare rădăcina și frunzulițele, după care se plantează. 

        Bolile de care suferă begonia sunt făinarea (pe dosul frunzelor apare o pudră albă. Se evită căldura și uscăciunea aerului și se tratează cu substanțe bpe bază de sulf), mucegaiul cenușiu (se previne prin evitarea excesului de umezeală și o bună aerisire), boala bacteriană (apar ”pete de ulei” pe frunze. Plantele bolnave se distrug pentru a nu infesta și alte flori).

        

Fuchsia

Fuchsia mov

        Mult timp am crezut că fuchsia este doar o culoare. Târziu am aflat că Fuchsia se referă la cercelușii care atârnau în ferestrele copilăriei mele.

         

Fuchsia cu flori batute

                 Fuchsia (cercelușul) este o plantă de interior. Se adaptează foarte bine în camerele cu aer nu prea uscat, în coșuri suspendate sau jardiniere. Primăvara, Fuchsia formează lăstari și frunze noi. Florile iau naștere pe lăstarii tineri. Din acest motiv este bine ca în fiecare primăvară să se aplice tăieri asupra plantei. Înflorirea are loc din primăvară până în toamnă, Fuchsia fiind considerată o plantă de zi lungă.
Are nevoie de multă lumină, dar nu suportă soarele direct, de aceea este bine, ca vara, să fie așezată în locuri ușor umbrite. Pământul se menține umed din primăvară până în toamnă. Iarna se udă foarte puțin.

Fuchsia cu flori albe

        Aerul prea cald și uscat determină căderea frunzelor, de aceea este bine ca vara plantele să fie scoase afară și pulverizate din când în când cu apă. Căderea progresivă numai a frunzelor bazale se datorează insuficienței apei și luminii.

        Căderea bobocilor poate avea loc în următoarele situații: udarea necorespunzătoare( prea mult sau prea puțin), insuficiența luminii, căldura prea mare, mutarea sau schimbarea poziției ghiveciului.

Fuchsia cu flori mov

        Ciupirea vărfurilor lăstarilor este necesară, la plantele tinere, pentru obținerea unei mai bune ramificări. Ea poate fi repetată de 1-2 ori pe lăstarii noi care se formează.

Fuchsia

        Ca multe alte plante Fuchsia se înmulțește prin butași din lăstari care se fac primăvara și în august-septembrie.. Înrădăcinarea se obține în nisip, turbă, pământ de frunze. Durata înrădăcinării este de 3 săptămâni, după care se plantează în ghivece de 6-8 cm, într-un amestec alcătuit din pământ de grădină, turbă și nisip.

       

Kalanchoe

Kalanchoe

        Kalanchoe este o plantă decorativă atât prin frunzele cărnoase, ei de un verde închis, cât și prin florile ei, care au nuanțe diferite: roșu, roz, portocaliu, violet, galben. Kalanchoe este o plantă de zi scurtă. Dezvoltarea florilor se realizează când planta dispune  de aproximativ 6 săptămâni de zile scurte.

        Plantele se sădesc în ghivece de la 7 la 15 cm. În ghivecele mici (7-10 cm) se pune câte o singură plantă, iar în cele mari (13-15 cm) câte 3-5 plante. Se aleg plantele de aceeași mărime.

         Ciupirea ajută la formarea unor plante mai voluminoase și cu mai multe flori. Ciupirea se realizează prin tăierea a aproximativ 1 cm din vârfuri. Îndepărtarea primelor inflorescențe conduce la obținerea de plante mai scurte, cu mai multe inflorescențe suplimentare, iar înflorirea este întârziată doar cu câteva zile.

Kalanchoe cu flori roz

       Kalanchoe se udă dimineața. Deoarece este o plantă suculentă, are nevoie de apă puțină. Excesul de umezeală favorizează apariția bolilor. Uscăciunea nu trebuie să fie excesivă pentru că determină pigmentarea în roșu a frunzelor și a tulpinelor.

        Fertilizarea se începe după 3-4 săptămâni de la plantarea în ghivece. Microelementele necesare pentru Kalanchoe sunt zincul, manganul, cuprul și borul.

        După înflorire, se taie vârfurile și se așează într-un loc umbrit. Pentru o lună, pământul se păstrează aproape uscat după care planta se mută într-un loc luminos și se reia udarea normală.

        Înmulțirea se realizează prin butași. Aceștia se fac din vărfuri cu lungimea de 5-7 cm. Adâncimea de plantare este de 2-3 cm. Butașii nu se plantează imediat după tăiere. Ei se lasă câteva zile pentru deshidratare, până când se cicatrizează tăietura și frunzele devin moi.

Kalanchoe cu flori roșii

        Kalanchoe este o plantă foarte frumoasă și ușor de îngrijit, care înflorește pe toată perioada iernii, îmbogățind camerele prin culorile ei.

Azalee

Azalee

 

Azaleea se mai numeste trandafir de munte sau rhododendron. Sunt cunoscute peste 800 de specii.

Azaleea este o planta perena cu crestere arbustiva. In cultura de sera, inflorirea maxima se produce iarna si primavara. Mugurii florali se formeaza in vara precedenta, dupa care planta necesita o perioada cu temperatura mai scazuta pentru inflorire.

Apa este un factor foarte important pentru azalee. Necesita multa apa, mai ales vara. Substratul nu trebuie sa se usuce niciodata. Atentie totusi la udarea excesiva. Pulverizarea trebuie facuta foarte fin. Apa trebuie dedurizata, apa de ploaie fiind recomandata in special pentru aceasta planta. Temperatura apei este de asemenea importanta. Aceasta trebuie sa fie la temperatura camerei. Udarea plantei cu apa rece are ca efect incetinirea cresterii si decolorarea frunzelor si a mugurilor.

Temperatura optima pentru crestere este de 22-25 grade C ziua si 16-18 grade C noaptea. Azaleea trebuie ferita de bataia directa a soarelui, fiind o planta care prefera umbra. Toamna se poate aseza intr-un loc luminos si racoros.

Substratul de cultura trebuie sa fie alcatuit din turba, scoarta de copaci, cetina de brad, balegar.

Inmultirea se realizeaza prin butasi, cea mai buna perioada fiind luna august. Criteriul alegerii lastarilor pentru butasi este fragezimea lor. Se aleg lastarii cu un grad slab de lemnificare ce se frang usor.  De asemenea se recomanda sa nu se foloseasca lastari cu boboci. Butasii se fasoneaza la 6-7 cm, taietura se face imediat sub nod. Frunzele bazale se elimina pe 1-2 cm de la baza butasului. Plantarea butasilor se face imediat dupa fasonare la o adancime mica de 1-2 cm.. Dupa plantare, butasii se acopera cu folie din material plastic montata pe un cadru, pentru crearea unui mediu cald si umed.. Pe masura ce butasii formeaza radacini se reduce umbrirea si se intensifica aerisirea. Butasii inradacinati se planteaza in ghivece nu prea mari si mai ales nu prea inalte.

Dracena

Dracena

Dracena este o planta permanent verde, cu crestere relativ rapida. Exigentele fata de caldura sunt diferite de la specie la specie. Temperatura minima ce trebuie asigurata pentru oricare dintre ele este de 10-12 grade, optimul fiind de 15-21 de grade. Camerele cu ferestre estice sau vestice sunt ideale. Apa trebuie asigurata cu regularitate, fara sa se lase multa vreme pamantul uscat. Substratul se alcatuieste din pamant de gradina si turba sau pamant de fruze.
Dracena se inmulteste usor pe cale vegetativa prin mai multe procedee. Butasii se fac din lastarii situati fie in varful tulpinii, fie la baza. De asemenea, se poate butasi trunchiul prin fragmentare in bucati de 8-10 m lungime. In toate variantele este nevoie de multa caldura si umiditate ridicata.
Pulverizarea plantei cu apa sau stergerea frunzelor cu carpa umeda trebuie aplicate frecvent.
Fertilizarea se executa numai vara, de 2 ori pe luna.
Transplantarea este necesara la 2-3 ani si se face primavara.
De retinut:

1. Excesul de apa sau, dimpotriva, lipsa prelungita a ei, cauzeaza caderea frunzelor bazale si degarnisirea trunchiului mai repede decat se produce in mod normal.
2. Lumina insuficienta determina decolorarea frunzelor.
3. Moartea plantei este posibila atunci cand, iarna, se uda mult sau se tine intr-o camera prea rece.
4. Ingalbenirea si moartea frunzelor bazale este un proces normal daca se produc dupa aproximativ 2 ani de viata a lor.
5. Aerul uscat provoaca brunificarea si uscarea varfurilor frunzelor.

Guzmania

Guzmania

 

Guzmania face parte din specia bromeliilor. In mediul lor natural al junglei, ele se fixeaza pe ramurile arborilor sau cresc direct in pamant. Florile insotite de bractei intens colorate sunt grupate in spice sau raceme, simple sau compuse. Adevaratele flori sunt mici si cu viata scurta pe cand bracteile colorate dureaza cateva luni. Dupa inflorire si fructificare planta moare, locul ei fiind luat de lastarii laterali care cresc la baza ei.
Guzmania apare sub forma unei rozete alcatuita din frunze drepte, lungi de 30-40 de cm, colorate verde intens, usor striate in sensul lungimii, mai latite la baza. Florile mici, alb-crem, sunt inconjurate de bractei late, colorate rosu foarte viu, acestea din urma constituind partea decorativa esentiala.
Planta are nevoie de caldura si lumina dar trebuie ferita de soarele direct. Palnia formata de frunze trebuie sa fie mereu plina cu apa, cu exceptia perioadei de iarna, pentru a se favoriza inductia florala. Ziua se pulverizeaza cu apa, iar in farfuria de scurgere trebuie de asemenea sa existe apa.

Craciunita

Craciunita

Craciunita este o specie de cactus, provenita din Brazilia, foarte indragita datorita florilor deosebit de atragatoare ce prezinta culori variate, de la alb, roz, rosu, purpuriu, violet pana la galben, roz-portocaliu si auriu. Planta infloreste in perioada iernii, timp de 6-8 saptamani.


Pentru a inflori, incepand din septembrie, Craciunita are nevoie de vreo 6 saptamani in care sa aba cate 14-16 ore de intuneric pe zi, fapt pentru care ea se acopera cu o cutie de carton. Un efect asemanator il are si pastrarea plantei la temperaturi care sa nu depaseasca 15 grade (eventual plasarea ei afara in septembrie-octombrie). Dupa aparitia bobocilor, este interzisa miscarea plantei, iar dupa inflorire, trebuie sa i se asigure un mic repaus plantei, deci nu se administreaza ingrasaminte si se diminueaza udarea. In timp ce planta are boboci sau flori, i se administreaza ingrasaminte de cactusi sau de muscate din 2 in 2 saptamani.

Craciunita este usor de inmultit, din tulpina, operatie care se face primavara sau vara astfel: se rupe o parte de tulpina cu 2-3 segmente, se lasa sa se usuce cateva ore, dupa care se planteaza intr-un ghiveci. Intr-un ghiveci mai mare se pot planta mai multe astfel de tulpini.

Violete de Parma

Violete de Parma

Violetele sunt plante foarte frumoase si usor de ingrijit. Sunt mari amatoare de lumina, dar trebuie ferite de bataia directa a soarelui.

Nu necesita multa apa, dar planta trebuie udata numai cu apa necalcaroasa (apa de ploaie, apa fiarta si racita, chiar apa statuta), care trebuie sa aiba o temperatura constanta. Violetele se uda atunci cand pamantul incepe sa se usuce si nu direct pe planta. Daca este udata peste frunze, acestea pot putrezi. Daca se uda numai prin farfuriuta de la baza e posibil sa nu aiba suficienta umezeala. Astfel, cea mai buna metoda pentru a avea o violeta de Parma sanatoasa este sa aiba un sol care pastreaza suficienta umezeala si sa fie udata pe deasupra ghiveciului fara sa ajunga apa pe frunze.

Solul recomandat este format din turba, pamant de frunze si nisip. Acest amestec trebuie sa fie suficient de poros pentru a lasa surplusul de apa sa treaca fara probleme.

Se transplanteaza o data pe an in sol proaspat. Transplantarea se face cu grija pentru a nu rani radacinile.

Feriga

Feriga

Feriga este o planta sensibila la frig si curenti de aer.Trebuie tinuta intr-un loc luminos, dar nu in bataia directa a soarelui.

Udarea se face regulat, astfel ca pamantul sa nu se usuce niciodata. Altfel planta isi pierde prospetimea si chiar frunzele. Daca totusi se intampla sa se uite planta neudata, se recomanda cufundarea ghiveciului pana peste marginea de sus intr-un lighean sau galeata cu apa si se lasa atat cat pamantul sa se imbibe bine cu apa.
Ca sa obtineti rezultate foarte bune, feriga trebuie amplasata intr-un mediu umed. Se pot stropi frunzele cu apa o data pe zi, dar nu seara, pentru ca apa va strica frunzele.

Fertilizarea de 2-3 ori pe luna, primavara si vara, este benefica atunci cand se folosesc ingrasaminte organice sau minerale in concentratie redusa.
Transplantarea si afanarea pamantului de la suprafata se fac cu multa grija pentru a nu rupe radacinile care sunt foarte subtiri si se agata usor.

Este bine de stiut:

• Aparitia de pete brune pe frunze este consecinta aerului rece, udarii cu apa rece, excesului de apa. 
• Frunzele palide si firave demonstreaza insuficienta hranei. 
• Ingalbenirea frunzelor este reactia plantei la lumina puternica.

Muscatele

Muscata

Pamantul in care se planteaza muscatele trebuie sa fie bogat in nutrienti, permeabil si sa contina un amestec de pamant de frunze, turba si nisip. 

Pentru o dezvoltare cat mai reusita se recomanda tratarea o data la doua saptamani cu ingrasaminte sub forma lichida, insa evita cantitatile excesive, deoarece acestea pot dauna radacinilor.

Indiferent de tipul de muscata, se recomanda ca taierile sa se faca primavara, cand se realizeaza, de obicei, si transplantarea. Aceste taieri corecteaza forma plantei. Daca se fac toamna si, pe perioada de iarna, spatiul in care sunt tinute nu e foarte luminos, e posibil sa creasca inestetic, alungit, cu ramuri si frunze ingalbenite.

PETUNIILE

Petunii

Petunia prefera locurile insorite. Trebuie udate intensiv si regulat. Florile care deja sunt ofilite trebuie taiate, iar in locul lor vor aparea in scurt timp noi boboci.
Ca urmare a unei udari neregulate sau a unor atacuri de boli si daunatori, petuniile pierd frunzele de la baza tulpinii, care se ingalbenesc si se usuca. Raman doar cu cateva flori si frunze in varful lastarilor. Curatati intai frunzele uscate, iar cu un foarfece taiati lastarii deasupra unui mugure cat mai la baza tulpinii.  Dupa taiere se poate aplica un tratament foliar preventiv (daca planta nu a fost afectata de boli sau daunatori) cu o solutie de Mospilan, Nissorun sau Bavistin. In continuare, pe durata de vegetatie, se aplica o data pe saptamana ingrasamant, iar daca este cazul si tratament.
Bolile si daunatorii frecvent intalniti la petunii sunt:

• Fainarea - atacul se manifesta pe ambele fete ale frunzelor si pe tulpini. Partile atacate prezinta zone acoperite cu un praf albicios, cu aspect prafos. In conditii favorabile, zonele atacate se unesc, acoperind partial sau total frunzele. O combateti cu Rubigan 0,03% sau Bavistin 10 WP 0,1%.;
• Paianjenul - ataca toate partile aeriene ale plantelor, in special frunzele. Acestea capata un aspect marmorat, reprezentat de puncte de decolorare comasate pe marginea frunzei si intre nervuri, care corespund intepaturilor de paianjen. In conditii de infestare puternica, se poate observa o panza de fibre matasoase care inconjoara partile atacate. Nissorun 10 combate toate tipurile de paianjen. Aplicati o concentratie de 0,03% ;
• Musculita alba - intreg ciclul de evolutie al insectei are loc pe partea inferioara a frunzelor. Plantele au un aspect usor decolorat, punctiform pe frunze, iar pe partea superioara a acestora din urma se disting secretii translucide lipicioase pe care se pot instala usor boli. O inlaturati cu Mospilan 20 SP 0,025%, Confldor 20 SL 0,075%.