Rujeola (pojarul)



aspectul rujeolei



Simptomele rujeolei (pojarului).

Primele simptome de rujeola apar intre 9-16 zile de la contactul cu bolnavul. Boala este contagioasa de la aparitia simptomelor de raceala.

In primele 3-4 zile nu exista eruptie cutanata, iar pojarul pare o raceala mai severa care se agraveaza. Copilul are ochii rosii si lacrimeaza abundent. De asemenea, copilul prezinta o tuse uscata, care devine frecventa. Febra creste de la o zi la alta.

Eruptia apare cam in a patra zi, cu pete de culoare roz, usor reliefate si catifelate la pipait. Eruptia apare mai intai in spatele urechilor si apoi se extinde pe fata si pe trunchi, petele devenind mai largi si mai intens colorate in rosu.

Febra ramane ridicata, tusea este frecventa, iar starea copilului este destul de proasta pana ce eruptia se instaleaza complet (1-2 zile). Din acest moment, starea copilului incepe sa se imbunatateasca.

Daca febra ramane ridicata mai mult de doua zile de la aparitia eruptiei sau scade timp de o zi dupa care apare din nou, trebuie suspectate complicatii.

Tusea convulsivă (Pertussis)

        În prima săptămână tusea convulsivă nu se deosebește prea mult de o tuse obișnuită. Pare a fi doar un banal guturai, cu nas curgător și tuse seacă. Din a doua săptămână încep să se ridice semne de întrebare. Noaptea copilul are lungi accese de tuse, tușind de 8-10 ori până să-și tragă din nou respirația. Uneori, copilul se îneacă și vomită sau inspiră adânc și sonor, cu un zgomot comparat cu sunetele scoase de măgar (tuse măgărească).

        Este posibil ca un copil să facă tuse convulsivă chiar și după vaccinul împotriva acesteia, dar formele sunt mai ușoare (rareori se ajunge la tusea de măgar). Diagnosticul se bazează pe faptul că în a doua săptămână copilul tușește de câteva ori la rând fără să mai tragă aer în piept și pe existența unor cazuri similare în școală sau în cartier. Tusea convulsivă apare la 4-14 zile de la contactul infectant. Orice persoană care intră în contact cu un copil cu tuse convulsivă trebuie să primească tratament cu antibiotice pentru a preveni răspândirea bolii.

        Feriți-vă să trageți concluzia că este vorba de tuse convulsivă, în cazul în care copilul are o tuse accentuată în primele zile ale unei răceli mai severe. De fapt, în acest caz, datele pledează contra tusei convulsive.

        Tusea convulsivă poate dura mult: între 4 săptămâni, în cazurile ușoare și 2-3 luni în cele severe. Doctorul se gândește la tuse convulsivă ori de câte ori tusea uscată persistă mai mult de o lună la un copil sub 1 an, sau la un copil mai mare la care a existat contactul cu bolnavi.

        Deoarece tusea convulsivă este uneori o boală gravă, mai ales la sugar și copilul mic, este foarte important ca medicul să examineze copilul pentru a putea fi stabilit tratamentul corect. Este recomandat să feriți copiii mici de persoanele infectate. Principalele pericole la vârstele mici sunt: epuizarea fizică și pneumonia.

         

Raceala la copiii peste un an

Copiii mai mari de 1 an pot incepe orice banal guturai cu un episod febril. E bine totusi sa fie consultat un medic pentru a fi eliminate cauzele mai serioase.

Febra care apare dupa ce simptomele guturaiului s-au diminuat indica faptul ca a aparut o alta infectie sau cea existenta s-a agravat. Medicul trebui sa consulte copilul din nou pentru a verifica daca nu exista o infectie la nivelul urechilor, aparatului respirator sau cailor urinare.

Majoritate medicilor nu retin copilul in casa si nu dau tratament atunci cand are o simpla raceala. Aceste raceli sunt produse de virusuri si antibioticele nu sunt utile. Folosirea lor excesiva si neadecvata va determina selectarea unor colonii rezistente si medicamentele nu vor mai avea efect cand vor fi cu adevarat necesare.

Cercetarile au demonstrat ca frigul nu poate declansa o raceala, dar o poate agrava prin uscarea mucoasei nazale sau prin suprasolicitarea unui organism care este ocupat sa lupte cu o infectie.

Unul din factorii care influenteaza numarul de raceli pe care le poate prezenta un copil, este numarul copiilor cu care se joaca mai ales in spatii inchise. Din pacate, boala se poate transmite chiar cu o zi inainte ca persoana respectiva sa aiba ea insasi simptome, iar uneori germenii pot fi transmisi de o persoana care nu va face boala. Daca suspectati o persoana straina ca este racita fiti foarte fermi in a nu o lasa in aceeasi casa cu copilul sau la o distanta sub 4-5 m de acesta cand sunteti la plimbare.

Raceala la sugari

In primul an de viata, guturaiul are deseori o forma usoara. Debuteaza cu stranut, apoi apar rinoreea si obstructia nazala. S-ar putea sa si tuseasca. Foarte rar apare febra. Faptul ca nu poate respira il poate face pe copil sa se agite cu disperare, refuzand chiar sa suga. E recomandat sa i se desfunde nasucul prin introducerea catorva picaturi de ser fiziologic si utilizarea pompitelor speciale de cauciuc, mai ales inainte de mese si somn.
Umezirea atmosferei in camera ajuta uneori la prevenirea obstructiei nazale. Daca obstructia este severa, medicul poate prescrie instilatii cu picaturi pentru nas . Raceala se termina in maxim o saptamana.
Uneori poate degenera in otite, sinuzite si alte complicatii. In cursul bolii, sugarul poate prezenta un episod febril ce poate indica o infectie bacteriana secundara. Daca apare tuse frecventa sau suieratoare, copilul trebuie neaparat examinat de medic, chiar daca nu are febra. Aceasi regula se aplica si daca starea generala este alterata, copilul aratand bolnav in timpul unei raceli banale.

Raceli, virusuri si bacterii

Racelile mai sunt numite si infectii acute ale cailor respiratorii - IACRS. Mecanismul lor patogenic este doar partial inteles in acest moment. Majoritatea se pare ca sunt provocate de o gama variata de virusuri. Daca nu se intampla nimic neobisnuit, raceala trece in 3 pana la 10 zile.
Raceala virala poate duce la scaderea rezistentei organismului, in special la nivelul mucoasei nazale si faringiene, iar germenii care produc boli mai severe (streptococul, pneumococul etc.) trec la actiune. Cand rezistenta organismului este scazuta, ei au sansa sa se multiplice, ducand la aparitia pneumoniei, otitelor sau sinuzitelor.
Cel mai bun mod de a va feri de raceala este sa evitati contactul direc, fizic, cu cineva care este bolnav de guturai si sa va spalati bine pe maini. Puteti creste puterea de aparare a organismului copilului dumneavoastra impotriva racelilor prin asigurarea unui somn si a unei nutrtii bune si prin mentinerea unui nivel de stres scazut in casa.

Sudamina sau bubitele de caldura

Sudamina apare sub forma unor mici ridicaturi rosii, uneori cu varful albicios. Daca temperatura crescuta persista, acestea se pot intinde pe tot corpul si chiar pe pielea capului.  Unul din tratamentele cele mai eficiente este aplicarea de 2-3 ori pe zi, pe zona afectata, a cremei Sudocrem. Este o crema speciala pentru iritatiile sugarilor si se gaseste in orice farmacie. Se poate utiliza si pentru iritatia  provocata de scutec.

Cariile dentare

Desi nu se cunosc toti factorii care duc la aparitia cariilor, specialistii au cazut de acord ca alimentatia joaca un rol important in aparitia acestora. Bacteriile si resturile de mancare combinate cu saliva formeaza o masa lipicioasa numita placa bacteriana care se aseaza pe dantura. Cu cat sta mai mult aceasta placa pe dinti, cu atat creste numarul bacteriilor si al acizilor. Acesti acizi ataca smaltul si dentina dintelui provocand cariile.
Bacteriile supravituiesc datorita zaharurilor si amidonului din dieta. Se pare ca orice tine bebelusul in gura pentru mai mult timp face rau dintilor. Din aceasta cauza consumul unor alimente precum acadelele, caramelele, sucurile, prajiturile si biscuitii favorizeaza aparitia cariilor.
Saliva contine substante care ajuta dintii sa lupte impotriva bacteriilo. De aceea, atunci cand organismul produce mai putina saliva, de exemplu in timpul somnului, apar mai multe carii. Din acest motiv, spalatul pe dinti inainte de culcare este foarte important.
Caria de biberon apare cand bebelusii sug prea mult biberonul, in special cand trebuie sa doarma. Dintii cei mai expusi sunt incisivii superiori, limba acoperindu-i pe cei inferiori in timpul hranirii. Cea mai severa forma a cariei apare la bebelusii care dorm cu biberonul in gura. E recomandat sa nu se dea sugarilor o sticla cu lapte sau cu un lichid indulcit la culcare pentru a preveni aparitia acesteia.

Blocarea canalului lacrimal

Un tip de infectie usoara a pleoapelor se intalneste frecvent, in primele luni de viata, la un numar mare de bebelusi. De cele mai multe ori, infectia se produce la un singur ochi. Acesta lacrimeaza excesiv si o secretie alb-galbuie se acumuleaza la coltul ochiului si de-a lungul marginii pleoapei. Din cauza acestor secretii, copilul se trezeste cu pleoapele lipite. Afectiunea se datoreaza obstructiei canalului lacrimal. Pleoapele sunt usor infectate deoarece ochiul nu mai este bine curatat de lacrimi. Tratamentul obisnuit este o combinatie de unguente sau picaturi pentru ochi, prescrise de medic si masajul usor al ductelor lacrimale pentru a le deschide. La baza nasului, in dreptul coltului intern al ochiului, se fac miscari de rotatie cu buricul degetului in sensul acelor de ceas si invers. Operatiunea se repeta de 3-4 ori pe zi, cate 10 rotatii.
Blocajul ductelor lacrimale nu este grav si nu produce leziuni oculare. Afectiunea poate persista timp de mai multe luni. Boala se vindeca de la sine pe masura ce copilul creste, chiar fara tratament. Daca dupa 1 an afectiunea persista, un oftalmolog poate curata canalul lacrimal printr-o procedura simpla.

Eczema

Eczema se manifesta prin aparitia unor eruptii rosiatice pe piele care pot fi uscate sau zemuinde. La inceput este roz dar daca se agraveaza, devine rosie si apare o mancarime care il face pe copil sa se scarpine. Aceste zone se pot suprainfecta. Este cauzata de alergie la unele alimente, tesaturi, par de animale. Se intalneste mai des la copiii care au in familie cazuri de boli inrudite, cum sunt astmul bronsic, urticaria, febra de fan.
Cel mai frecvent loc de aparitie a eczemei la sugari este fruntea sau obrajii, de unde se poate extinde catre spatele urechilor si ceafa. In jurul varstei de 1 an, eczema poate aparea oriunde: pe brate, pe piept, in zona anala. Intre 1 si 3 ani se intalneste frecvent in spatele genunchiului si a cotului.
Tratamentul consta in aplicarea unor unguente recomandate de medic sau farmacist. Sapunul cel mai recomandat este unul care nu usuca pielea. Apa de baie trebuie sa fie calduta. Stergerea se face prin tamponare cu prosopul si nu prin frecare.
Uneori, eczema poate fi greu de tratat. Este important ca unghiile copiiilor sa fie taiate scurt pentru a elimina riscul zgarieturilor. Cu cat se zgarie mai putin, cu atat riscul infectiilor e mai mic. La sugarul mic se pot pune manusi de bumbac.
De asemenea, trebuie descoperita cauza alergiei. Uneori poate fi laptele de vaca, alteori trebuie eliminat succesiv fiecare aliment in parte.

Aftele bucale

Aftele reprezinta o infectie fungica usoara si frecventa care se produce la nivel oral. Aspectul este cel al unor cruste moi, laptoase care se gasesc pe obraji, limba sau pe plafonul bucal. Sunt dificil de indepartat si daca insistati pielea de dedesupt poate sangera. Aftele pot fi dureroase si pot impiedica copilul sa se hraneasca. Apar la foarte multi copii si nu au nici o legatura cu igiena. Un tratament pe baza de stamicina, aplicat de cateva ori pe zi, vindeca de obicei afectiunea, dar aceasta pote recidiva usor. E recomandat ca bebelusul sa bea putina apa dupa ce bea lapte. Apa spala cavitatea bucala si face ca mai putine elemente nutritive sa fie disponibile pentru ciuperca.

ADHD

In ciuda tuturor controverselor, specialistii sunt de acord ca exista o afectiune a creierului care ii face pe copii hiperactivi, impulsivi si neatenti. Acesti copii au o capacitate scazuta de concentrare, nu-si pot controla impulsurile, nu pot sta intr-un singur loc, ca de exemplu la masa sau in banca.
Insa, nu toti copiii agitati au ADHD.  Unele dintre afectiuni care pot arata ca ADHD sunt:
- probleme psihiatrice, cum ar fi depresia, tulburarile obsesiv-compulsive, raspunsul la traumatisme sau suparari;
- probleme vizuale sau auditive;
- tulburari de invatare;
- tulburari de somn;
- efecte secundare ale medicamentelor.
Medicamentele cele mai utilizate pentru a trata ADHD sunt stimulantele, mai ales metilfenidatul si amfetamina. In urma cercetarilor s-a dovedit ca stimulantele sunt utile la 8 copii din 10 care au ADHD.
Desi multi parinti au temeri in privinta acestor medicamente, se pare ca stimulantele nu dau dependenta. Au insa efecte secundare, cum ar fi durerile de cap, de stomac, reducerea apetirului, tulburari de somn. Acestea dispar de cele mai multe ori dupa reducerea dozei.
Tratamentul ar trebui sa includa si consiliere psihologica pentru a-i ajuta pe copii sa treaca peste problemele datorate ADHD, ca de exemplu dificultatea de a-si face prieteni sau de a face fata frustarilor.
Copiii cu ADHD pot reusi foarte bine in viata daca sunt tratati corespunzator. Pe masura ce cresc hiperactivitatea se reduce si unii dintre ei pot renunta chiar si la medicamente.