Tusea convulsivă (Pertussis)

        În prima săptămână tusea convulsivă nu se deosebește prea mult de o tuse obișnuită. Pare a fi doar un banal guturai, cu nas curgător și tuse seacă. Din a doua săptămână încep să se ridice semne de întrebare. Noaptea copilul are lungi accese de tuse, tușind de 8-10 ori până să-și tragă din nou respirația. Uneori, copilul se îneacă și vomită sau inspiră adânc și sonor, cu un zgomot comparat cu sunetele scoase de măgar (tuse măgărească).

        Este posibil ca un copil să facă tuse convulsivă chiar și după vaccinul împotriva acesteia, dar formele sunt mai ușoare (rareori se ajunge la tusea de măgar). Diagnosticul se bazează pe faptul că în a doua săptămână copilul tușește de câteva ori la rând fără să mai tragă aer în piept și pe existența unor cazuri similare în școală sau în cartier. Tusea convulsivă apare la 4-14 zile de la contactul infectant. Orice persoană care intră în contact cu un copil cu tuse convulsivă trebuie să primească tratament cu antibiotice pentru a preveni răspândirea bolii.

        Feriți-vă să trageți concluzia că este vorba de tuse convulsivă, în cazul în care copilul are o tuse accentuată în primele zile ale unei răceli mai severe. De fapt, în acest caz, datele pledează contra tusei convulsive.

        Tusea convulsivă poate dura mult: între 4 săptămâni, în cazurile ușoare și 2-3 luni în cele severe. Doctorul se gândește la tuse convulsivă ori de câte ori tusea uscată persistă mai mult de o lună la un copil sub 1 an, sau la un copil mai mare la care a existat contactul cu bolnavi.

        Deoarece tusea convulsivă este uneori o boală gravă, mai ales la sugar și copilul mic, este foarte important ca medicul să examineze copilul pentru a putea fi stabilit tratamentul corect. Este recomandat să feriți copiii mici de persoanele infectate. Principalele pericole la vârstele mici sunt: epuizarea fizică și pneumonia.