27 noiembrie 2010

Doar o palmă

        Am avut noroc de o familie destupată care nu a mers pe principiul Bătaia este ruptă din Rai, într-o perioadă în care un copil nebătut de părinți era o raritate și respectivii părinți erau desconsiderați, pe motiv că nu-și educă copiii. O prietenă era bătută constant de mama ei pentru nota nouă. Corecția era aplicată cu celebrul furtun de la mașina de spălat, brrrr. Punctul culminant a fost când mama ei a bătut-o pentru un nouă la muzică. Fetița nu avea nici voce, nici ureche muzicală. A fost o favoare din partea învățătoarei acel nouă, nu merita nici șapte. Deși ar fi multe de comentat, mă abțin.
        Nu mă pot abține însă când aud de corecții aplicate de părinții zilelor noastre. Părinți care au acces la informații, care nu mai pot da vina pe vremuri. O palmă la fund este universal acceptată. Și nu ar fi chiar o problemă, dacă ar rămâne o singură palmă, dată în cazuri extreme și urmată de o explicație. Dar, pentru că cei mici sunt extrem de solicitanți, părinții ajung să-și lovească copiii zilnic, uneori, chiar de mai multe ori pe zi. Asta n-o mai aceept. A țipat copilul prea tare, o palmă la fund, nu vrea să doarmă, încă două aplicate scurt, ca să se învețe minte. Ieri, o colegă îmi povestea că cea mică i-a spart o farfurie. N-o făcuse intenționat, dar n-a contat pentru mamă. Drept pedeapsă i-a ars două peste mânuță. Am întrebat-o pe colega mea, ce părere ar avea, dacă ar exista o persoană de vreo trei ori mai mare ca ea, care s-o plesnească la fiecare greșeală. 
        Lăsând la o parte lipsa de eficiență a metodei, un copil bătut că nu mănâncă, cu siguranța nu va mai mânca, un copil lovit înainte de culcare, va adormi plângând, ceea ce mi se pare sadic și va deveni din ce în ce mai reticent în privința somnului, eu m-aș gîndi cum vede cel mic toată scena: o namilă de om se năpustește cu palme imense peste trupul lui mititel. Și nu orice persoană, ci una care ar trebui să-i ofere dragoste, protecție și siguranță.
        Există atâtea metode pentru a-i determina pe cei mici să facă ceea ce trebuie, încât e păcat că se apelează așa des la bătaie. Copiii vor atenție, vor să fie implicați în treburile adulților. Nu conștientizează că încurcă, vor doar să ajute. Și dacă se întâmplă să spargă un pahar, zgomotul îi sperie așa de tare, încât au nevoie de niște brațe primitoare și de o simplă explicație, nu de o palmă. Asta nu face decât să-i bulverseze și mai rău.

9 comentarii:

  1. Puţini părinţi ştiu că un comportament dezirabil nu poate fi atins prin agresivitate şi bătaie.
    Iar dacă tu, ca părinte, aplici pedepse peste pedepse, nu oferi o explicaţie clară de ce a greşit micuţul, nu faci altceva decât să întăreşti comportamentul greşit al copilului.
    Făcusem în anul 1 de studii, la un seminar, despre experimentul cu fetiţa care îşi arunca hainele pe jos. Mama striga la ea, însă fetiţa continua să aibă acelaşi comportament. Mergând la psiholog, acesta îi recomandă mamei ca soluţie a problemei, rectificarea comportamentului ei faţă de copilă. Aşa că de fiecare dată când copila îşi arunca haina pe jos, mama o punea să se îmbrace cu ea şi să iasă afară, apoi să intre inapoi în casă. După 3-4 episoade, fetiţa a învăţat să nu-şi mai arunce haina pe jos, ci să o agaţe în cuier.
    Problema nu era la fetiţă, ci la mamă, la felul în care reacţiona ea.

    RăspundețiȘtergere
  2. De cele mai multe ori, problema este la părinți, dar puțini acceptă acest lucru.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu cand am fost copil, nu am luat des bataie, dar cand o luam era o bataie crunta, eram foarte speriat de bataie, pot spune ca eram chiar traumatizat. Eu nu imi bat copilul, doar ii mai dau o plamuta la fund, cel mai des pedepsesc

    RăspundețiȘtergere
  4. Din păcate există mulți copii traumatizați de violența părinților. Culmea e, că acești părinți chiar își iubesc copiii, doar că așa înțeleg ei să facă educația. Nu vor să caute alte metode care nu implică pedepse fizice.

    RăspundețiȘtergere
  5. Tatal meu a fost impotriva violentei de orice natura de cand ma stiu.Ne spunea intotdeauna ca suntem oameni si trebuie sa vorbim ca sa rezolvam probl nu sa ne batem.
    Am o fetita de 1 an si 9 luni care nu a luat nici macar o palmuta pana acum,incercam sa ne intelegem prin vorbe si exemple atata cat se poate la aceasta varsta.A luat doi pumni in spate de la o alta fetita la locul de joaca,s-a uitat surprinsa si a mangaiat-o pe agresoare.NU stiu daca pe viitor asta ii va face bine dar ne vom adapta din mers.

    RăspundețiȘtergere
  6. Anca, ai tot respectul meu! De-ar fi mai mulță părinți ca tine, am avea adulți cu mai puține probleme.

    RăspundețiȘtergere
  7. Am întrebat-o pe colega mea, ce părere ar avea, dacă ar exista o persoană de vreo trei ori mai mare ca ea, care s-o plesnească la fiecare greșeală.

    Crezi că ea n-o fi fost bătută atunci când era mica?

    RăspundețiȘtergere
  8. Cu siguranță a fost bătută. Nu înțeleg de ce a uitat cum s-a simțit atunci.

    RăspundețiȘtergere
  9. mai rau este ca mama ta sa isi verse toata furia pe tine. daca nu i-a mers bine la servici sau pur si simplu a avut o zi proasta,sa dea in tine pana te inviniteste.eram mica sora mea la fel cred ca eram prin generala imi amintesc ca a venit dimineata de la servici si ne-a luat la bataie pe amandoua la rand pana a obosit. dar nu oricum,cu o bata de lemn,am avut mult timp vanatai pe picioare.si chiar nu pot sa inteleg de ce,nu a avut nici un motiv.alta data mi-a invinetit ochiul aveam deja vreo 14 ani a trebuit sa mint la scoala ca am jucat baschet si mi-a venit mingea in fata.o palma mai inteleg dar nu bataie pana nu mai stii ce e cu viata ta,asta nu e educatie,nici animalele nu merita un asa tratament,parerea mea

    RăspundețiȘtergere