30 noiembrie 2010

Mamă și iubită

        De ce iubită și nu soție? Pentru că postura de iubită îmi sugerează fluturași în stomac, nerăbdarea și emoțiile ce preced o întâlnire, mult, mult sex, pe scurt, o relație intensă de dragoste. 
        Nu mi-am dorit în mod deosebit să devin soție. A fost urmarea firească a patru ani de conviețuit împreună. Mi-am schimbat doar numele, obiceiurile mi le-am păstrat. Soțul l-am tratat mai mult ca pe un amant.
        După zece ani de dragoste nebună, ne-am hotărât amândoi că e cazul să concepem un moștenitor. Acesta nu s-a lăsat așteptat și m-am trezit mamă, moment în care toate obiceiurile și credințele mele s-au schimbat sau au fost serios zguduite.
        Bebe ne-a acaparat tot timpul, sau, mai bine zis, toate resursele. Din doi tineri zgubilitici am devenit doi adulți responsabili de viața și viitorul unei minunății ciufulite. Dacă până acum toată energia ne-o consumam unul cu altul, cel mic își cere zgomotos drepturile. Plimbările în doi s-au transformat în joaca din parc, dupăamiezele leneșe le-am schimbat pe frecatul băii sau pe bucătăreală, serialele preferate au devenit cele cu Mickey Mouse. 
        Am rămas în continuare iubita soțului meu, dar uneori această postură necesită eforturi serioase. Ne-a rămas mai puțin timp și încercăm să-l folosim cât mai frumos. Totuși, nu puține au fost serile, anunțate a fi fierbinți, în care am adormit înainte să iasă el de la duș. Norocul nostru că l-am obișnuit pe bebe să doarmă în camera lui, că am fi aruncat pasiunea la coș, împreună cu scutecele murdare și am fi trăit din amintiri. 
        Voi, mămici cu copii mai mici sau mai mari, cum împăcați cele două  persoane importante din viața voastră?

15 comentarii:

  1. Din pacate,momentan nu este nevoie sa impac pe nimeni,caci sotu-i dus la munca.Deci savureaza faptul ca te imparti,ca altii duc dorul cum s-ar spune.Oricum nu esti singura in situatie,dar se poate intampla si invers.Pupam.

    RăspundețiȘtergere
  2. Beatrice, îmi pare rău că sunteți singurele. Lasă că vine tati și recuperați, nu-i mai dați voie să plece. Până atunci, bucurați-vă una de alta.

    RăspundețiȘtergere
  3. Lasam copilul la mama si plecam cateva zile din oras, sau ni le petrecem la cinematograf, iesim sa dansam, mergem la un restaurant special, sau lenevim acasa :)
    Cand suntem cu copilul ii acordam lui toata atentia de care are nevoie. Totusi tarziu in noapte ne mai facem timp si pentru noi, macar pentru cateva vorbe frumoase :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Noi iesim foarte rar fara bebe, dar profitam cand face nani si nu suntem foarte obositi...
    Uite un pont: faceti dus impreuna :-)
    Pupici si multa iubire!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Alicee, noi nu ne îndurăm să plecăm fără el. Dar ne face concediile foarte frumoase.

    RăspundețiȘtergere
  6. Luminița, dușurile împreună le-am încercat și noi. Sunt o idee foarte bună.

    RăspundețiȘtergere
  7. La Multi Ani de ziua Romaniei !
    Viata in trei e total diferita de viata in doi.Mai du-l si tu pe cel mic o zi-doua (nu mai mult) la mama sau la soacra. E ideal, va refaceti fortele si va mai iubiti si voi linistiti :)Sau e prea mic ?

    RăspundețiȘtergere
  8. Cred ca orice femeie ar alege postura de "iubita" daca ar avea timp pt asta:)Daca suntem cu cea mica nu avem timp sa intram la baie daramite de clipe fierbinti.Nici nu se pune probl sa doarma singura sau sa stea singura mai mult de 2 min.Felicitari daca ati reusit sa-l invatati sa doarma singurel.
    La noi bunicii sau bona sunt singura speranta ca sa ne mai amintim ca suntem un cuplu doar ca si atunci ne gandim mai mult la cea mica.Important e ca nu ne pierdem spperanta si ne straduim sa ne amintim de ce eram nebuni unul dupa altul candva:)

    RăspundețiȘtergere
  9. Ei, ai mei copii sunt mai mari, așa că am rezolvat problema.
    Le-a fost destul de greu să învețe un lucru elementar, cum ar fi acela că trebuie să bată la ușa dormitorului părinților înainte de a intra... ;)
    Dar au învățat în cele din urmă.
    Și i-am obișnuit de mici să ne vadă făcând gesturi de afecțiune unul față de celălalt, astfel încât să nu li se pară nefiresc dacă ne sărutăm în fața lor.

    RăspundețiȘtergere
  10. Inca nu avem un copil, dar sunt sigur ca o sa ma cnfrunt cu aceeasi problema cind va aparea ... dar sper sa le inpac pe toate.

    RăspundețiȘtergere
  11. Zina, nu mă îndur să-l duc. Eu m-am întors la birou de când el avea 4 luni. Programul mi-a permis să stau mai mult pe acasă, dar tot lipsesc o zi, două, uneori chiar și trei pe săptămână. Nu vreau să mă lipsesc de el dacă nu este absolut necesar. În plus, nu l-am dus niciodată să doarmă în altă parte. Când a fost necesar au venit bunicile și au dormit la noi.

    RăspundețiȘtergere
  12. Anonim, doarme singur în camera lui de la trei luni. Asta ne-a permis multe momente de ”nebunii”. E cam greu să păstrezi scânteia când patul conjugal se transformă în patul copilului.

    RăspundețiȘtergere
  13. Silavaracald, ai scăpat de aceste griji. Dar ne facem și noi mari. Oricum, savurăm fiecare moment cu cel mic. E atât de dulce!

    RăspundețiȘtergere
  14. Strumfule, satisfacțiile sunt mari când reușești să le îmbini armonios.

    RăspundețiȘtergere
  15. Pe când eram însărcinată, nu am știut nicio clipă că soțul meu și bona aveau o aventură. Nu am bănuit niciodată că așa ceva se întâmpla pe la spatele meu. Ceea ce am observat a fost că bona îmi ignora constant deciziile ori de câte ori încercam să o corectez; se uita la mine cu dispreț și nu-mi lua niciodată cuvintele în serios. Situația a continuat așa. Într-o zi, am încercat să o întreb despre comportamentul ei necorespunzător în casă, dar, înainte să apuc să spun ceva, a explodat, cerându-mi să nu-i mai pun la îndoială acțiunile. În acel moment, mi s-a încețoșat privirea, iar ea m-a împins violent. Când soțul meu s-a întors de la serviciu, i-am povestit ce s-a întâmplat, dar el nu a făcut nimic. Când am încercat să-mi susțin punctul de vedere, soțul meu și bona m-au atacat. Apoi, soțul meu a intrat în camera noastră, mi-a făcut bagajele și m-a dat afară din casă, spunându-mi că nu mai este interesat de mine. Am plecat din casă plângând și suferind, întrebându-mă unde a greșit totul. Anterior, citisem pe internet despre un anume DR REETHESH, care primise recenzii foarte bune. I-am luat numărul de telefon și i-am explicat prin ce trec. Mi-a cerut să plătesc pentru materialele necesare, lucru pe care l-am făcut. DR REETHESH a efectuat un ritual spiritual și a descoperit că bona punea o substanță malefică în mâncarea și apa soțului meu, cu scopul ca acesta să se poarte urât cu mine și să mă alunge de acasă. Din fericire, DR REETHESH mi-a sărit în ajutor. Bona a fost demascată, iar planurile ei diabolice au eșuat. Astăzi, soțul meu și cu mine ne-am întâmpinat copilul și trăim din nou fericiți împreună. Vă sfătuiesc să luați legătura cu DR REETHESH dacă aveți probleme care vă frământă. Îl puteți contacta prin WhatsApp la +2349012999010 sau prin e-mail la reethesh60@gmail.com

    RăspundețiȘtergere